Mihai Bologan

Nu credeam că mă voi regăsi vreodată în acest emblematic citat din opera lui Caragiale. Sunt conștient că de mulți ani trăim în timpuri din schițele lui Caragiale, dar să mă identific cu Cetățeanul Turmentat – nu m-am gândit niciodată. Și nu cred că Cetățeanul Turmentat era de la consumul excesiv de alcool, ci de la „mediul urît mirositor”, mă refer la politică. Turmentat e pentru că în globul politicii, un cetățean nu mai înțelege unde-i Nordul și Sudul, Estul și Vestul, ce înseamnă dreapta și ce înseamnă stînga, nu înțelege unde e bine și unde e rău, unde sunt principiile și valorile etc.

Eu nu știu cu cine aș vota, dacă duminica viitoare s-ar desfășura alegerile parlamentare. Pentru prima dată de cînd am 18 ani. De aceea, mă adresez la voi, cititorilor mei: domnilor, eu cu cine votez?!

Share on Facebook

„Capul plecat, sabia nu-l taie”
„Nu da vrabia din mînă pe cioara de pe gard”
„Inițiativa – nakazuemaia”
„Mai bine fruntaș în sat, decât codaș la oraș”

Astea și alte proverbe și zicători ne determină caracterul nostru. De fapt, caracterul unui număr de oameni care au în permanență grijă să critice pe cineva cu inițiativă, să-i înhibe pe cei ce gîndesc creativ, pei cei ce încearcă ceva, pe cei care vor să facă ceva nou, ba chiar mai mult: „îi încurajează” nici să nu îndrăznească. Ei au grijă să vină cu speculații și învinuiri că altcineva își face interesele meschine, face bani din asta, dorește să se promoveze pe seama altora etc.

Mi-a fost greață să privesc ieri reportajele de la Publika, mesajele de pe Facebook și primele 30 minute din Fabrika (mai mult n-am rezistat). Greață pentru că o televiziune a încercat ceva, a făcut, dar și a fost criticată, deși dacă un om lucid privește rezultatele studiului IMAS, ar fi putut observa că la categoria Businessmanul anului ar fi putut cîștiga și Iurie Borș, și cineva din familia Stati. Diferența a fost mică, mai mică decît marja de eroare, la un alt eșantion, ar fi putut cîștiga altcineva. Un om cu puțină carte ar fi observat multe chestii interesante în rezultatele studiului IMAS, iar politicienii ar fi tras și concluzii folositoare.

Cu o profundă greață am citit polemica dintre membrii/foștii membri ai comunității CMJI/CUC.

Să revin la „critici”. Ieri, la Fabrika, Alexei Lungu a utilizat un calificativ foarte subtil, dar și foarte sugestiv în același timp: „părerologi de conjunctură”. Mai frumos nu se putea. „E ușor a scrie versuri, cînd nimic nu ai a spune, înșirînd cuvinte goale ce din coadă au să sune”, vorba lui Eminescu.

Deoarece de mai multe ori am fost și eu în situația cînd am încercat să fac ceva și am primit foarte multe bețe-n roate, de multe ori n-am primit sprijin, de multe ori am fost învinuit de interese ascunse ș.a., vreau să profit de această ocazie ca să adresez un mesaj general în care se vor regăsi toți acei care se simt cu musca pe căciulă:

Pentru toți cei care inhibă oamenii să creeze, care țes intrigi pe ascuns, pentru toți cei care nu-și mișcă fundul din fața calculatorului pentru că sunt mai ocupați de ai critica pe alții decât de a face ei însuși ceva, pentru cei care au puterea de decizie și în loc să susțină o idee, preferă să-ți „taie aripile”, pentru toți cei care preferă ca oamenii să fie ca niște „găini”, scopul de bază al cărora e doar să scormonească în pământ și care nu concep că o pasăre ar mai putea și să zboare… pe voi toți – vă disprețuiesc, din toată inima.

PS Gîndiți-vă la Margaret Thatcher. De ce noi n-avem așa personalități?

Share on Facebook

Făcînd abstracție de toată situația politică din țara noastră, cu mai mult de o lună în urmă, împreună cu 7 colegi, am pus la cale să organizăm un eveniment inedit, care va aduna 200 de participanți și care va simula procesul de alegere a Președintelui.

Pe de o parte, scenariul nostru presupune foarte mult realism, doarece va ține cont de cîteva aspecte:

• candidații la postul de Președinte vor trebui să vină cu cele mai bune soluții la problemele pe care cetățenii RM le au.
• toți participanții vor fi repartizați în grupuri sociale și vor avea posibilitatea de „trăi” în pielea altuia și de a înțelege cît de important e să acorzi un vot cuiva care merită.
• vom avea un sistem de patru partide.

Ceea ce e deosebit și este parțial inspirat din sistemul american sunt următoarele:

• candidații vor fi delegați de cetățeni, nu de partide.
• partidele vor alege cîte un singur candidat din partea lor pentru alegerile generale.
• denumirile la partide nu vor coincide și nici nu vor fi asemănătoare cu partidele din RM, în schimb vor acoperi tot spectrul politic.
• președintele va fi ales direct, prin vot secret, de către participanți.
• orice participant poate candida la președenție și își poate forma o echipă de consilieri.

Acest eveniment va presupune mai multă interacțiune și va scoate în evidență calități de lideri nebănuite, din partea unor participanți care se vor implica cel mai activ. De asemenea, organizara evenimentului „IDEA Te vrea Președinte” reprezintă un exercițiu al societății civile pentru a arăta clasei politice că sunt și căi alternative de a desemna o persoană într-o postură înaltă (nu mă refer în acest caz concret la persoana dlui Președinte Timofti, ci în general la mecanismul de alegere a cuiva într-o funcție înaltă).

Invit toți doritorii să se înscrie și să participe la eveniment. Aici este un formular standard de înscriere, în care trebuie să indicați numele, prenumele, telefonul și adresa electronică: www.tinyurl.com/23032013 . Evenimentul va avea loc în incinta Summit Events, pe 23 martie, începînd cu ora 11:00. În aceeași zi va fi desemnat Președintele Ales, care va beneficia de mai multe privelegii, inclusiv de o diplomă, statutul de Președinte de Onoare a AO Institutul IDEA pentru șase luni, o bursă în expresie bănească, pentru acea perioadă, dar și de sprijin din partea echipei Institutului IDEA în dorința de a face noi proiecte și/sau de a implementa idei.

Începînd cu ziua de miercuri, 20 martie, participanții înscriși vor primi materialele informative în care se vor descrie detaliat toate activitățile din cadrul Evenimentului.

Te aștept cu drag, nu ezita să te înscrii și să ne contactezi pentru a afla mai multe

PS AO Institutul IDEA este o asociație obștească necomercială, non-profit, apolitică și prin acest eveniment nu dorește să lustruiască sau să deterioreze imaginea niciunui partid politic din Republica Moldova. Mai mult ca atît: pe parcursul evenimentului, se va interzice utilizarea numelelor de politicieni din RM, dar și a denumirilor de partide, iar cotizația de participare este necesară pentru acoperirea costului sălilor și a echipamentului.

PPS AO Institutul IDEA va fi recunoscătoare companiilor și/sau organizațiilor ce vor dori să susțină acest eveniment. Vă rugăm să ne contactați pe academia.ideilor@gmail.com și să ne lăsați un număr de telefon de contact.

Înscrie-te chiar aici:

Share on Facebook

Roata desprinsă de troleibuz. Sursa: Facebook, ProTV

Roata troleului se-nvîrtește,

Țac-țac-țac!

Mașina ea mi-o boțește,

Pac-pac-pac!

Pînă acum cîteva zile, aveam impresia că troleibuzele de la Bălți sunt cele mai periculoase din lume. Auzisem despre un caz cînd o bucată de podea „s-a desprins” și o femeie a fost tîrîtă că-i nimerise piciorul în acea gaură, iar ceva mai recent, o femeie a fost electrocutată la intrarea în troleibuz și a ajuns la spital.

Mult mai înspăimântătoare, însă, mi s-au părut cazurile recente, cînd unui troleibuz i-a cedat frîna și a lovit un autobuz, iar apoi un caz și mai hilar: o roată de troleibuz circula pe bulevardul Ștefan cel Mare, de una singură. Am privit reportajul făcut de echipa ProTV de la primul caz și îl auzeam pe șofer strigînd disperat: „Vam spus de-atîtea ori să nu-mi mai dați troleibuzul acesta!”, după care șeful pe troleibuzele municipale, dl Morgoci, a spus că vina e a șoferului, iar ieri am aflat că șoferul a fost dat afară. Deci, s-a găsit țapul ispășitor, problema e „rezolvată”. În cazul cu roata, îi povesteam această întîmplare unui cunoscut, iar el m-a întrebat: „da în ce oraș s-a întîmplat asta?”, la care am fost nevoit să-i spun: „păi cum în ce oraș? în Chișinău, chiar în centru”. Au urmat discuții despre cît ar putea să cîntărească o roată de troleibuz.. posibil 100 kg, nu știu, dar cert e că roata era suficient de grea ca să boțească o mașină… dar dacă nu era mașina acolo și lovea un om?! Dl Morgoci va desfășura o anchetă internă și.. va găsi pînă la urmă țapul ispășitor.

Troleibuz la care au cedat frînele și a lovit un autobuz. Sursa: ProTV

S-a întrebat vreodată cineva de ce se întîmplă toate astea?

Pentru că altfel nu poate fi: deși troleibuzele circulă regulat și practic întotdeauna poți găsi un loc să intri în mijlocul de transport, totuși de multe ori ele circulă aproape goale sau cu un număr prea mic de pasageri ca măcar să recupereze costul călătoriei. În același timp, pe lîngă un troleibuz care are abia vreo 20 de pasageri, trec una după alta mai multe microbuze, fiecare cu cel puțin 20 de pasageri. Oare pe cine costă mai ieftin să ducă 20 de pasageri? Pe un microbuz sau pe un troleibuz? Probabil pe primul, iar costul călătoriei în microbuz e cu 50% mai mare.

Problema e că oamenii aleg condițiile inumane oferite de microbuzele ce circulă în Chișinău și lasă troleibuzele să circule cît de cît pline doar în orele de vîrf, atunci cînd și în microbuze nu prea poți încăpea.

La stația unde urc eu, e aproape imposibil să urci în microbuz, indiferent de rută. Toate vin supra-încărcate și chiar și așa oamenii cumva se încumetă să-și facă puțin loc în ele și să urce, chiar dacă n-au măcar cu ce respira acolo.

În consecință, cel mai mare profit din urma transportului de pasageri din Chișinău ajung la… administratorii de rute. Poate ceva ajunge și la RTEC. Ce fac administratorii de rute cu profitul? Îl investesc în mașini noi?! De unde ei n-au mașini proprii (în cele mai multe cazuri) pe rută, iar de hîrburile denumite microbuze de rută, nici nu mai vorbesc. Cît despre transportul public – el degradează, frînele cedează, roțile se desprind…

Care ar fi ieșirea din situație? În primul rînd implementarea a ceea ce Primarul a anunțat recent: modificarea radicală a rutelor de microbuz și evitarea dublării cu rutele de troleibuz și autobuz. Astfel, principalele artere vor răsufla mai ușor (într-un studiu pentru IDIS Viitorul în 2007 am demonstrat că pe străzile unde circulă mai multe microbuze se circulă mult mai anevoios), iar cartierele ce nu au avut acces la transport pînă acum, vor avea acces la rutele modificate ale microbuzelor.

În al doilea rînd, nu văd de ce n-am contracta încă un credit să schimbăm mai repede parcul de troleibuze. Dacă vom asigura un număr mare de călători transportați cu troleibuzele, vom putea să ne permitem acest lucru (aduceți-vă aminte de calculul lui Morgoci în timpul grevei șoferilor de microbuz: „cu așa încasări, la fiecare 3 zile putem cumpăra un troleibuz nou”). În condițiile actuale, nu văd cum am putea asambla 50 de troleibuze noi în fiecare an la Chișinău. Poate pînă se pune la punct procesul de asamblare, mai cumpărăm cîteva zeci de unități pentru a scăpa de hîrburile de troleibuze cu trei-patru roți ce mai circulă prin Chișinău. Apoi, unitățile asamblate vor substitui restul parcului uzat de troleibuze din Chișinău și Bălți.

Un alt aspect – costul călătoriei. E foarte mic. E incomparabil cu orice cost de călătorie pe care l-am întîlnit în alte țări. Prețul de 2 lei ne ține în acel cerc vicios, din care nu putem ajuta RTEC să obțină profit pentru a investi în troleibuze noi. Soluția simplă ar fi:

5 lei – o călătorie individuală

8 lei – o călătorie dublă (dus-întors – 4 lei călătoria)

35 lei – zece călătorii (3.5 lei călătoria)

150 lei – abonament lunar, adică mai ieftin decît în prezent. Personal, nu înțeleg cîți oameni cumpără acum abonament de 180 lei pentru a le fi convenabil. Asta ar însemna cel puțin 90 de călătorii  pe lună, ceea ce ar fi valabil doar pentru un număr mic de oameni.

1000 lei – amenda pentru călătoria fără bilet.

În așa condiții – cei care merg cu troleibuzele suficient de des, vor avea de cîștigat – vor cumpăra un abonament chiar mai ieftin decît pînă acum, la fel RTEC va cîștiga pentru că lumea va începe să cumpere abonamente, ceea ce va spori vînzările, iar cei care nu circulă des vor opta pentru un abonament de 10 călătorii, ceea ce iarăși înseamnă venituri în plus pentru RTEC, pe seama costului mai mare pentru o călătorie. Desigur, această majorare ar trebui să vină împreună cu promisiunea de a scoate în maxim 18 luni toate troleibuzele ce prezintă pericol pentru pasageri, dar și pentru alți locuitori peste care poate da o roată de troleibuz.

Bună dimineața!

Share on Facebook

Chișinăul s-a transformat în ultimele zile într-o gunoiște imensă. E greu să identifici zone unde e curat și plăcut să mergi pe jos sau să te deplasezi cu mașina. Și de vină nu este un singur om, cel care conduce Primăria; el chiar ar fi putut fi considerat vinovat, dacă nu existau zecile de mii de porci grohăitori necastrați, care mișună în continuu prin Chișinău, împrăștiind la stînga și la dreapta gunoi.

Cu cîțiva ani în urmă, am urmărit la ediția rusească Comedy Club o scenetă despre Ivan Groznâi și consilierul lui care încercau să dea denumiri la anotimpuri și la luni. Denumirile erau cam toate haioase. Cînd au ajuns la luna martie, Ivan Groznâi a propus s-o denumească „какашняк”, iar explicația e destul de evidentă. Iată că kakașneakul a ajuns și în Chișinău. Mizeria ce s-a aduna timp o lună și ceva, la care s-a mai adăugat glodul împrăștiat de mașinele ce parchează ca-n gogineață, plus gropile din asfalt, au făcut din Chișinău un oraș demn de toată greața.

(sceneta conține cuvinte necenzurate, recomandată persoanelor ce au împlinit 16 ani, faza cu luna martie e la minutul 2:20. Dacă nu se deschide, îl găsiți aici http://rutube.ru/video/19a0c00b0ce1e1b03c8c408eecd38b5a/#)

Vreau să spun cîteva cuvinte despre curtea în care locuiesc: aici e relativ curat, și nu din cauza că oamenii ar fi diferiți – ei sunt aceeași, dar deoarece avem un om care de cîteva zile a început să strîngă mizeria lăsată în timpul iernii de cei din jur. Trecând de ograda mea, încep s-o apreciez și mai mult, deoarece mai departe, în niciuna din cele vreo 7 curți prin care mai sunt nevoit să trec, nu s-a mai făcut curat de cîteva luni. Mizeria e așa de mare că îți produce o senzație profundă de vomă. Mai mult ca atît: voma n-ar înrăutăți deloc peisajul ce se așterne în fața ochilor cînd treci pe acolo, ci s-ar înscrie perfect.

Soluția?

- De fiecare dată cînd arunci ceva în stradă, gîndește-te că oamenii din jurul tău aud un grohăit asurzitor, venind din partea ta.

- De fiecare dată cînd cauți un loc de parcare, gîndește-te că dacă parchezi în glod, vei murdări nu doar mașina ta, nu doar încălțămintea și pantalonii tăi, dar vei împrăștia și mizeria în jur.

- În orice caz, dacă ai de gînd să arunci un gunoi, trebuie să știi că nu trebuie să vină Valeriu Istrati și echipa de voluntari Hai Moldova să ți-l ridice, și nici măturătorii, și nici măcar acel gunoi nu dispare în mod miraculos pentru totdeauna, așa cum uneori se crează iluzia după ce ninge.

Share on Facebook

Ajung seara acasă după o zi luungă de muncă și ce aflu? Că mîine microbuzele nu vor circula. Cel puțin o bună parte din ele. Sincer, situația aceasta nu-mi pare deloc promițătoare, dar ca economist, trebuie să văd în orice criză – o oportunitate.

M-am gîndit la așa un scenariu: mîine șoferii de microbuz nu vor ieși pe rută. Spre dezamăgirea lor, oamenii nu se vor simți așa afectați: unii mai rezistenți fizic vor merge pe jos, alții vor avea mai multă răbdare cu transportul public, alții se vor scula mai devreme, alții vor coordona cu vecinii să plece împreună cu aceeași mașină etc. Primăria va scoate inițial toate hîrburile de troleibuze și autobuze, pe care le țin doar pentru rezervă, apoi va realiza că trebuie de deschis rute noi de autobuz și de extins și rețeaua de troleibuz. În scurt timp, va negocia un împrumut pe termen lung cu o bancă internațională, cu o parte din împrumut – în calitate de grant. Va procura alte noi unități de transport, sau unități second-hand, dar în stare mult mai bună decît hîrburile noastre și care consumă și poluează mult mai puțin. Prețul la transportul public este stabilit la 7 lei pentru o călătorie. În rezultat, apar mai multe posibilități de procurare a abonamentelor ce îți permit să reduci costul mediu al unei călătorii pînă la 3-4 lei. În rezultat, microbuzele nu mai ies niciodată pe rută, pentru că transport public e suficient. Microbuzelor li se interzice categoric să dubleze vreo rută de transport public, astfel că doar în unele cartiere din Chișinău vor mai exista rute de microbuz. Prețul stabilit pentru o călătorie cu microbuzul urmează să fie nu mai mic decît pentru călătoria cu transportul public. Prețul mai mare și capacitatea sporită de transport a unităților de transport public va spori încasările la bugetele RTEC și PUA, iar Primăria nu va mai cheltui zeci și sute de milioane de lei în calitate de subvenții pentru tarif mic. O parte din preț va merge la achitarea creditului, în schimb toți oamenii se vor putea deplasa cu un transport civilizat. Primăria va avea mai mulți bani pentru a-i direcționa pentru dezvoltarea orașului, inclusiv a infrastructurii drumurilor și a transportului urban.

Sună utopic, nu? Dar dacă nu se acționează conform unei viziuni strategice clare, nu vom avea niciun rezultat. Trebuie să afirmăm sus și tare că microbuzele își duc ultimele zile pe străzile Chișinăului și că acest mijloc de transport, din unul de bază trebuie să devină unul marginal, răspîndit doar în zonele unde transportul public este inaccesibil la moment, și aia doar ca măsură temporară. Trebuie să spunem că modul de călătorie cu microbuzul este inuman, că nu există condiții elementare de confort, că urcînd în microbuz, simți că ai urcat într-o cutie pe care ești nevoit s-o rabzi doar pentru că ea te duce ca vîntul la servici sau acasă. Trebuie să afirmăm că transportul public este o prioritate și că prețul pentru călătorie trebuie să fie accesibil tuturor, doar în bază de abonament, iar călătoriile individuale urmează să fie făcute la preț majorat. Trebuie să deschidem ochii publicului larg și să nu ne mințim, pentru că prețul de 2 și 3 lei pentru o călătorie cu transportul public doar îngroapă transportul public și nu ne-ajută deloc să avem un sistem performant de transport public.

Le urez tuturor locuitorilor orașului Chișinău multă răbdare și înțelegere pentru ziua de mîine. Eu cred că transportul cu microbuze e-n agonie și nu va rezista mult. Cu această ocazie, trebuie să ne îndreptăm eforturile pentru a dezvolta transportul public, să avem răbdare, să fim activi și să venim cu inițiative. Eu, personal, vreau transport public, vreau să circul cu troleibuze și autobuze, și vreau ca prețul pentru o călătorie să fie adecvat pentru că doar așa trasportul public se va dezvolta.

Share on Facebook

Toată chestia asta cu Academia Ideilor a apărut odată dorința de a reforma unul dintre cele mai interesante proiecte la care am participat: Clubul Ideilor Economice Alternative. Deși inițial, mă gîndeam că voi face un fel de Clubul iDEA! 2, pînă la urmă a ieșit ceva complet nou și deoarece a fost ceva nou, a primit un nume aparte – Academia Ideilor.

De ce Academie? Pentru că e un spațiu unde membrii învață, află lucruri noi, fac schimb de experiență între ei și specialiștii invitați. E un loc unde participă tinerii  setoși de comunicare, interacțiune și cunoaștere. Experiența unui an la Academia Ideilor îi face mai activi, mai deschiși și mai entuziasmați să facă ceva bun: fie că e vorba de dezvoltarea personală sau de începerea unui proiect nou.

De ce Ideilor? Pentru că generarea și analiza ideilor reprezintă modalitatea noastră prin care facem pe membrii proiectului să creeze și să învețe ceva nou.

Per ansamblu, Academia Ideilor reprezintă o echipă de tineri, cu vîrste diferite, ce petrec împreună 8-9 luni, atît cît durează proiectul. Pe lîngă activitățile de învățare non-formală, mai sunt și activități distractive, pe care noi le numim simplu – offline-uri. Ele se caracterizează prin diversitate și multă voie bună.

Pentru tineri, în general, e foarte comod să participe la activitățile proiectului, deoarece ele se desfășoară în zile și la ore comode pentru marea majoritate a studenților și a celor care au un servici.

Ce este nou în Academia Ideilor 3? Acest proiect, la care oricine poate aplica pînă pe 10 septembrie, va conține mai multe activități comune cu membri AI3 din afara Chișinăului, va avea prezentări în stil TED, va oferi posibilitatea de a efectua stagiere la companiile din Republica Moldova, va oferi posibilitatea implementării de către membrii AI3 a unui proiect propriu.

Ce înseamnă pentru mine AI? Cum mi-au spus-o colegii de la IDEA, e un fel de „proeict de suflet”, la care țin mult și în care investesc foarte mult timp și energie. În schimb primesc satisfacția ce rezultă din activitățile desfășurate, din entuziasmul membrilor, din reușita evenimentelor publice ș.a.

Devenită o tradiție, AI3, va fi ceva mai deosebită de edițiile precedente și la sigur va fi cel puțin la fel de interesantă. Vă îndemn să aplicați sau să recomandați unui prieten să aplice la AI3.

Aici este anunțul complet (deadline-ul e 10 septembrie 2012): http://institutulidea.wordpress.com/2012/08/20/anunt/

Aici e formularul ce trebuie completat (nu e necesar CV-ul sau alte documente, doar acest formular): https://docs.google.com/spreadsheet/viewform?formkey=dGR6UElaVFBzN3BOd0tEQlRtZk9rUlE6MQ

Pentru întrebări și detalii, scrieți-ne pe adresa: academia.ideilor@gmail.com

Share on Facebook

AO Institutul IDEA reprezintă o asociație obștească, non-profit și apolitică, poziționată drept un think tank ce are două activități prioritare: dezvoltarea economică a Republicii Moldova și dezvoltarea personală a tinerilor din Republica Moldova. În cadrul obiectivului nr.2, Institutul IDEA a organizat deja doi ani consecutiv proiectele Academia Ideilor și Academia Ideilor 2. Pentru perioada septembrie 2012-mai 2013, Institutul IDEA va organiza un  nou proiect: „Academia Ideilor 3”, care, de asemenea, va oferi un curs de educare economică non-formală pentru circa 50 de tineri, dar și va avea elemente aplicative, astfel că unele dintre ideile generate de membri vor fi implementate, iar membrii vor avea ocazia, pe lîngă activitățile de dezvoltare personală în domeniul economic, să participe și în activități de ordin practic.

AO Institutul IDEA anunță concurs pentru poziția de Director de Proiect, Coordonator PR, Coordonator Logistică, Coordonator Traininguri și Coordonator Regional (pot fi mai mulți coordonatori regionali – vezi mai jos descrierea funcției). Ca și în ediția precedentă, proiectul „Academia Ideilor 3” va fi organizat de o echipă tînără de persoane dornice de a-și dezvolta abilitățile de organizare și care doresc să-și aplice creativitatea în practică. Toate pozițiile sunt remunerabile, însuși salariul fiind calculat reieșind din faptul că pozițiile sunt toate part-time și reieșind din fondurile disponibile restrînse pentru acest proiect. Doritorii de a aplica la aceste poziții din perspectiva de voluntar sunt rugați să specifice acest lucru.

Termenul de aplicare pentru toate pozițiile este: 19 iulie 2012, ora 18:00. Aplicațiile trebuie trimise pe adresa institutulidea@yahoo.com cu mențiunea: „Academia Ideilor 3, poziția (indicați poziția la care aplicați)”. Aplicația trebuie să conțină un CV actualizat al aplicantului, o scrisoare de motivație (maxim o pagină) și numele la 3 referenți, inclusiv datele de contact.

Mențiune generală: Directorul de proiect, coordonatorul PR, coordonatorul traineri și coordonatorul pe logistică vor forma o echipă, astfel că unele sarcini vor fi împărțite. Coordonatorii regionali, de asemenea, vor primi sprijin de la coordonatorii din or. Chișinău.

Descrierea pozițiilor:

1. Director de proiect

Poziția: part-time, cca. 15-20 ore de muncă săptămânal, circa 20 de săptămâni timp de 9 luni.

Salariul: 250 USD lunar

Responsabilități: coordonare cu toată echipa de implementare, pregătirea și planificarea evenimentelor, stabilirea parteneriatelor,   monitorizarea performanței proiectului, raportare către Institutul IDEA și către finanțator(finanțatori), organizarea offline-urilor pentru membrii AI3, coordonarea cu echipele din regiuni, gestionarea componentei resurse umane a proiectului, alte activități ce țin de managementul unui proiect.

Cerințe: experiență în (sau motivație puternică pentru) organizarea proiectelor ce implică un număr mare de persoane, abilități de lider, abilități manageriale, capacitate de lucru în echipă, un background economic (absolvirea unei facultăți economice), cunoașterea limbilor română și rusa la perfecție, cunoașterea limbii engleze reprezintă un avantaj.

2. Coordonator PR

Poziția: part-time, cca. 10-15 ore de muncă săptămânal, circa 20 de săptămâni timp de 9 luni.

Salariul: 150 USD lunar

Responsabilități: stabilirea partenerilor media și comunicarea cu ei; promovarea activăților organizate în cadrul proiectului prin: comunicate de presă, știri în mass-media și rețelele de socializare; gestionarea bugetului de PR a proiectului; lucrul cu site-ul proiectul (actualizare); participare în echipa de organizare a proiectului cu posibilitatea de a avea și alte sarcini decît cele de PR.

Cerințe: experiență în (sau motivație puternică pentru) organizarea activităților de PR, abilități de comunicare, capacitate de lucru în echipă, un background economic ar constitui un avantaj, cunoașterea limbilor română și rusă, cunoașterea limbii engleze reprezintă un avantaj.

3. Coordonator Traineri

Poziția: part-time, cca. 10-15 ore de muncă săptămânal, circa 20 de săptămâni timp de 9 luni.

Salariul: 150 USD lunar

Responsabilități: identificarea trainerilor pentru activitățile proiectului, stabilirea temelor și subiectelor de discuție pentru fiecare ședință; planificarea modulelor tematice; oferirea sprijinului pentru activitățile membrilor proiectului; cunoașterea și utilizarea unei varietăți de tehnici de prezentarea informației în mod non-formal (neacademic); coordonarea lucrului în grupuri în timpul activităților proiectului; participare în echipa de organizare a proiectului cu posibilitatea de a avea și alte sarcini decît cele ce țin doar de training.

Cerințe: experiență în (sau motivație puternică pentru) desfășuarea activităților de training, abilități de comunicare și oratorice, capacitate de lucru în echipă, cunoaștearea și/sau experința de conlucrare cu alți traineri în trecut va constitui un avantaj, cunoașterea limbilor română și rusă, cunoașterea limbii engleze reprezintă un avantaj.

4. Coordonator Logistică

Poziția: part-time, cca. 10-15 ore de muncă săptămânal, circa 20 de săptămâni timp de 9 luni.

Salariul: 150 USD lunar

Responsabilități: asigurarea suportului logistic pentru activitățile proiectului; oferirea suportului pentru planificarea detaliată a evenimentelor și pentru organizarea lor; optimizarea din punct de vedere logistic a resurselor umane, materiale și de timp necesare pentru organizarea evenimentelor; participare în echipa de organizare a proiectului cu posibilitatea de a avea și alte sarcini decît cele ce țin doar de logistică.

Cerințe: experiență în activități similare, abilități de lucru în echipă, cunoașterea limbilor română și rusă, cunoașterea limbii engleze reprezintă un avantaj.

5. Coordonator Regional (una sau mai multe poziții)

Poziția: part-time, cca. 15-20 ore de muncă săptămânal, circa 15 de săptămâni timp de 8 luni.

Salariul: 200 USD lunar

Mențiuni specifice: Coordonatorul Regional este o persoană ce are domiciliul permanent într-o localitate din afara municipiului Chișinău, preferabil fost centru județean sau centru raional cu potențial de dezvoltare. Coordonatorul Regional va organiza o replică a proiectului AI3 în regiunea sa, iar portofoliul de activități va reieși din potențialul de dezvoltare a regiunii și din numărul și profilul membrilor ce vor fi selectați. Coordonatorul Regional va primi sprijin din partea Directorului de Proiect, dar va avea și o autonomie la nivel de coordonare locală a proiectului. Coordonatorul Regional va putea apela la alți colegi din localitate pentru sprijin în organizarea proiectului la nivel local, dar acele persoane nu vor putea fi remunerate din bugetul AI3. Numărul de coordonatori regionali nu este stabilit și depinde de cîțiva factori.

Responsabilități: coordonarea cu Directorul de Proiect și cu Președintele Institutului IDEA a portofoliului de activități, prezentarea către Directorul de Proiect a raportului lunar de activitate, organizarea unei replici a proiectului AI3 la nivel local.

Cerințe: cunoașterea potențialului economic a regiunii pe care o reprezintă, posibilitatea de a organiza recrutarea membrilor AI3 la nivel local, abilități și experiență de conlcurarea cu APL și cu agenții economici din localitate, cunoașterea limbii române și ruse la nivel de comunicare și înțelegere, abilități manageriale, participarea într-un proiect local și/sau organizarea unui proiect la nivel local vor constitui avantaje.

—————————————

Mihai Bologan,

Președintele Institutului IDEA

E-mail: mihai@bologan.com

Share on Facebook

Foto: Unimedia

A fost URSS… mentalitatea lui și acum mai este vie în tînăra generație din Moldova.

Pe de o parte, tinerii participă activ la traininguri de super-pooper viitori antreprenori, dar cînd vine vorba de ceva gratis, ei uită de orice principiu al economiei de piață, de concurență ș.a. și se avîntă acolo unde se dă cașcaval gratis. Or, într-o economie de piață nimic nu este gratis! Momeala de pe cîrlig poate fi gratis și borta de la covrig tot.

Primăria a acordat în mod dubios (părerea mea) o autorizație de activitate unei Asociației Obștești, care va oferi biciclete în chirie gratis, cu condiția de avea un buletin și de semnare a unui acord de chirie din partea chiriașilor, plus limita de o oră pentru chirie, dar și să nu părăsească zona parcului Ștefan cel Mare.

Dați să vă imaginați impactul social și personal: aveți un copil de 3 ani și vă plimbați prin parc, unde circulă 25 de bicicliști, care pot fi oricine care a avut asupra lui un buletin de identitate. Vă veți simți în siguranță? Pentru a lua în chirie o bicicletă multă minte nu trebuie, dar dacă se întîmplă ceva? Parcul și așa e aglomerat, iar pentru bicicliști nu sunt create condiții de deplasare, la fel cum nu este asigurată securitatea pietonilor în parc. Or, GP Ștefan cel Mare e făcută pentru pietoni sau pentru bicicliști?

Acum despre impactul economic: aveți sau intenționați să deschideți o companie ce va oferi în chirie biciclete. Pentru asta trebuie să investiți așa sume: să procuri bicicletele, probabil vei începe doar cu 10, fiecare costînd de la 6000 de lei în sus, plus va trebui să pierzi niște timp și bani să obții toate autorizațiile de funcționare, va trebui să arendezi un loc unde să ții bicicletele, să angajezi pe cineva care să le ofere în chirie, plus va trebui să achiți o sumedenie de taxe, începînd cu TVA, taxele aferente salariului angajatului, impozit pe profit și cele ce țin de activitatea întreprinderii. De asemenea, vei suporta costuri mari de întreținere a bicicletelor în fiecare lună. Aici se mai adaogă factorul sezonier: nu oricînd vei putea să le propui spre chirie: sunt luni reci, sunt zile cu ploaie și sunt zile de vară cu caniculă, cînd nimeni nu vrea să iasă din casă.

De ce am enumerat aceste costuri: pentru a vă arăta că în general nu e ușor să începi și să întreții o asemenea afacere. În primul rînd pentru că ține de sezon și de timpul de afară. În al doilea rînd, cel puțin un an este necesar pentru recuperarea investițiilor.

Acum… să presunem că vați lansat așa o afacere. Vine acea Asociație Obștească și oferă biciclete în chirie gratis. Inițial în GP Ștefan cel Mare, apoi și în alte locuri. Asociația Obștească a obținut niște fonduri de la un anumit donator într-un anumit mod și a procurat fără nicio problemă 25 de biciclete și ți-a înnecat businessul într-un parc, apoi și în orice alt loc în care ai vrea să activezi. Primăria le oferă autorizație, ba chiar și-i sprijină în mod deschis, mai mult ca atît, acea AO va amplasa publicitate pe biciclete și va avea și profit.

Cîte impozite vei achita tu în decursul unui an, dacă totul e bine? Estimativ, peste 60.000 de lei anual în mod direct prin TVA, impozit pe profit, taxe angajat și alte sume prin impozite indirecte. Cît va achita acel AO? Posibil că nimic. TVA n-are de unde plăti, pentru că serviciile sunt gratis. Banii obținuți din publicitate vor fi folosiți pentru „dezvoltarea AO” și nu vor fi declarate ca profit, deci acel AO are toate șansele să nu achite niciun impozit la stat. Spre exemplu, cei care deservesc bicicletele pot fi angajați ca voluntari și să primească salariile în plic. De asemenea, e puțin probabil că acea AO va avea mare grijă pentru biciclete, ele vor fi uzate pînă nu vor fi scoase total din circuit. Deci vor face economii pe calitate.

Această „schemă” pentru mine seamănă mai mult cu o spălare de bani și o modalitate de a crea profituri, ocolind orice principii fiscale, morale, de concurență și de securitate. Îmi pare foarte rău că Primăria e implicată în asemenea schemă.

Voi rezuma temerile mele:

- Primăria, prin acordarea autorizației de activitate, a încălcat principiile concurenței loiale, favorizînd intrarea unui jucător pe piață, care pur și simplu va înneca orice alt business și va inhiba lansarea unor afaceri similare.

- Deplasarea cicliștilor prin Parc mi se pare o gravă încălcare a securității personale a tuturor celor care vor să se deplaseze prin parc. Nu sunt create piste pentru cicliști și nici condiții de securitate pentru pietoni.

- Statul are toate șansele să nu primească niciun leu sub formă de impozit de la acea AO. Iar acei tineri care se vor bucura de biciclete gratis nu vor înțelege de ce statul n-are bani pentru proiecte, ca de exemplu crearea unor piste pentru bicicliști.

PS Din păcate, site-ul justice.gov.md e mort (cel puțin aici de unde scriu) și n-am avut posibilitatea să găsesc articolele exacte care reglementează concurența și relațiile dintre autoritățile publice și agenții economice. Oricum, pe un alt site am găsit cîteva articole (nu știu dacă ele în prezent sunt valabile în aceeași formă) în care se interzice autorităților publice de a crea condiții neloiale de concurență și de favorizarea unor agenți economici în detrimentul altora. De asemenea, n-am avut posibilitatea să verific cînd a fost înregistrată acea AO. Dacă e creată recent, asta de asemenea ar putea ridica niște semne de întrebare. Plus, sunt curios să știu cine face parte din Consiliul de Administrație a AO.

Share on Facebook

Chiar de la crearea Euro-zonei, se știa că Grecia e veriga slabă. Proiectul propus de ei nu era fezabil și sustenabil. Oricum, grecii au ajuns în familia europeană depășind chiar și puternica echipă a Croației în grupa de calificare.

Din cauza dificultăților din lot, grecii au cerut susținere din partea comunității europene. Ultimii au reușit să le propună un pachet promoțional și exclusiv de două penaltyuri. Din păcate, din cauza corupției și haosului din economia grecească, doar 50% din acest pachet a putut fi fructificat în goluri. Niciuna din celelalte 15 țări din eurozonă n-a obținut pînă acum niciun penalty și au mai rămas doar 5! meciuri de jucat.

Situația din grupa Greciei era foarte tensionată, grecii cerînd ajutor din partea tuturor participantelor să poată să rămână în euro-zonă. Din păcate pentru ei, noii membri UE, Polonia și Cehia, s-au dovedit a fi foarte puțin receptivi, acordînd un singur punct Greciei din 6 posibile. Mult mai sensibili s-au dovedit a fi rușii, care oricum nu sunt interesați în Europa și le-au acordat toate cele 3 puncte Greciei, iar ca bonus și dreptul de a rămâne în eurozonă.

Share on Facebook

N-o să insist că atît timp cît n-am fost în țară am fost „terorizat” de mai mulți oameni care îmi spuneau să rămân în SUA.

N-o să insist că la întoarcerea mea acasă am zburat cu un înalt oficial din MD cu care am discutat și i-am spus că vreau să lucrez în Moldova și vreau să ajut această țară.

Dar voi insista la ce a urmat mai apoi:

Am fost reținut, împreună cu soția și băiatul meu de 2 ani, după ce noi aveam deja 24 de ore de călătorii și zboruri pentru a ajunge în Aeroportul din Chișinău, unde Serviciul Vamal era foarte curios să vadă ce am în genți. Genți aveam multe, pentru că am trăit 9 luni și 11 zile în SUA și ne-am procurat mai multe lucruri (în general haine) pentru noi trei și am cumpărat cîteva cadouri, tot haine. Le mai aveam și cele vechi. Văzînd numărul mare de genți, un vameș mi-a spus să vin într-o parte și să pun toate gențile la scanat… le-au scanatat… apoi vameșul tot apărea și dispărea și eu nu înțelegeam ce trebuie să fac.. Apoi a început să mă pună să deschid gențile. Îl întreb: care geantă? Doar toate au fost scanate. El a arătat la una.. bun, o deschid: acolo geanta e plină vîrf cu haine. El începe să scotocească prin haine, fără a purta mănuși, fără a-și spăla elementar mîinile înainte de asta, că totuși sunt haine curate și erau aranjate bine. Mi-a spus să scriu declarație… eu zic OK, ajutați-mă la completare că n-am așa experiență.. am început să completez, apoi am ajuns la un tabel unde trebuia de enumerat articolele și valoarea. Dacă pentru laptop, ipad și aparat foto știam care e e prețul aproximativ, la alte lucruri idee n-aveam. Majoritatea hainelor erau folosite, din cele noi multe erau o parte cadouri, o parte tot pentru noi, ceea ce putea fi ușor verificat: nu erau diferite mărimi, strict pentru mine, soția și Mircea. El a început să insiste să declar valoarea lor și mi-a spus că EU VOI ACHITA taxele pe ele. Eu deja începeam să cedez, pentru că eram și foarte obosit, inclusiv datorită întîrzierii zborului AirMoldova cu 4 ore, și am solicitat să vină superiorul lui. El nu a venit pînă la urmă. Apoi l-am întrebat pe vameș ce lucruri interzise am adus cu mine? Mă gîndeam că poate am vreun cuțit sau armă sau niște droguri sau pachete de țigări în geantă și eu nici nu știam. Vameșul a insistat că am haine noi, iar EU NU AM VOIE SĂ ADUC MULTE HAINE NOI. Băi, dă-o Dracu de țara asta, dă-o Dracu de cel care a scris legile astea tîmpite că un MOLDOVAN NU POATE SĂ CUMPERE HAINE NOI PESTE HOTARE, iar un vameș îndeplinește o muncă într-atît de importantă pentru stat că trebuie numere cîte unități de haine noi au fost cumpărate.

Punctul culminant a fost cînd el a spus să deschid TOATE gențile și mi-a spus că dacă trebuie, va aduce un EXPERT care va evalua cît costă hainele (mă întreb dacă ar fi estimat cît costă chiloții meu nou-nouți). Ca să înțelegeți, în RM sunt SPECIALIȘTI care știu cît costă hainele în SUA. Atît penibil n-am văzut în viața mea. I-am cerut să se legitimeze și i-am notat numele, apoi am încercat încă o dată să-i explic că nu-s contrabandist, că nu fac bișniță, că nu-s antreprenor, că nu vînd la piața centrală, că sunt un amărît de student care a fost în SUA pe un an și a putut cumpăra niște haine la preț mult mai mic decît în RM, iar cele vechi le-am dat săracilor care vin la o biserică din localitatea în care am trăit.

Am început să deschidem gențile: în prima erau haine, în alta erau haine, mai găsea și niște suvenire mai ieftine… pînă la urmă ceva s-a întîmplat și spontan mi-a dat drumul… nu a primt niciun apel telefonic, n-a venit nimeni la dînsul, nu l-am amenințat, pur și simplu a decis să-mi dea drumul..

Din cauza că tot acest spectactol ieftin și fără de sens nu a durat mai mult de o oră și eu în sfîrșit am putut pleca cu lucurile personale la mine acasă, nu voi publica numele vameșului.

Pe mine nu mă interesează cine și cum va reacționa la acest articol: dacă cineva va fi indiferent sau cineva va încerca să facă ceva. Nu mă interesează dacă va fi sau nu feedback, nici nu vreau să știu.

Ceea ce vreau ca toți să știe e că EU AM VENIT ACASĂ CU INIMA DESCHISĂ , eu am venit aici pentru că doresc să fac ceva și eu m-am simțit pur și simplu UMILIT chiar la întrarea în Republica Moldova. În loc să-mi îmbrățișez rudele mele și prietenii ce au stat patru ore la Aeroport să mă întîmpine (asta din cauza AirMoldova), eu…. Bună dimineața!

Share on Facebook

Recent am privit un documentar, din 8 episoade, ce descria modul în care URSS s-a destrămat. Puteți căuta filmul „SSSR – Krușenie” (aici episodul 1, restul le găsiți ușor http://www.youtube.com/watch?v=4lUDqPJYbXY) ca să vedeți despre ce e vorba. Am fost suprins să aflu mai multe motive care au dus la destrămarea „imperiului răului” (cum a fost numită de Reagan). Unele din motive au fost din exterior, cu susținerea directă a SUA, dar și mai multe au fost din interior. Privind acel film, am înțeles că multe dintre „simptomele” de care suferea URSS în anii 80, le are chiar acum Republica Moldova. Voi face o paralelă între URSS din anii 1988-1991 și ceea ce este acum Republica Moldova.

1. Dependența economiei interne de factori externi, într-o măsură foarte mare.

URSS avea o economie planificată pe interior, fără mecanisme de piață care să funcționeze. În același timp, funcționarea acestui gigant economic depindea în măsură foarte mare de exporturile de petrol. Prețul la petrol era determinat de mecanisme de piață: cerere vs. ofertă. Cu suportul SUA și a intervenției Arabiei Saudite, încasările din exporturi ale URSS scădeau cu zeci de miliarde dolari în fiecare an. Republica Moldova are mecanisme de piață funcționale, dar economia fragilă depinde tot de exterior, în acest caz – de volumul de remitențe primite. Remitențele permit creșterea consmului, acoperirea deficitului balanței comerciale, creșterea veniturilor populației.

2. Ignorarea problemei naționale.

Unul dintre motivele interne ce a dus la destrămarea URSS era interzicerea auto-identificării popoarelor, ce includea interzicerea folosirii limbii materne în public și în instituțiile de stat, portul național, afișarea unor obiceiuri naționale în public. Totul era permis, doar că acasă. În Republica Moldova, doar un partid vorbește despre problema națională, restul preferînd să opereze cu termeni ca limba moldovenească și să ignore diferențele între etnii.

3. Crearea unei națiuni artificiale.

În URSS exista un singur popor – cel sovietic. În Republica Moldova se încearcă a fi creată o națiune – cea de moldoveni, deși etniile de ruși, ucraineni, găgăuzi și bulgari nu se identifică cu această națiune.

4. Separatism.

În ultimii ani, URSS nu mai controla situația din republicile baltice, caucaziene și chiar din Asia Centrală. Treptat, aceste republici s-au desprins definitiv, sub presiunea internațională, dar și din cauza situației economice dezastruoase din URSS, ce nu permitea rușilor o intervenție militară de proporții. În Republica Moldova, 5 raioane și 2 municipii, de facto, nu se supun conducerii centrale, deși, de jure, fac parte din Republica Moldova. Populația și conducerea UTA Găgăuzia nu împărtășește aceleași viziuni de politică externă cu conducerea de la Chișinău. Municipiul Bălți și alte cîteva consilii raionale în mod sistematic declară nesupunere față de autoritățile centrale.

5. Creșterea economică ce nu corespunde nivelului de trai al populației.

Deși URSS era o putere politică și militară mondială, nivelul de trai al populației era mult sub cel al țărilor din Occident. În perioada de agonie a URSS, nivelul de trai a ajuns să fie unul de supravețuire la limită, în magazine fiind cozi interminabile la produse de primă necesitate, care erau și ele deficitare. Republica Moldova înregistrează nivele înalte de creștere economică, comparativ cu țările din UE, dar acest lucru, practic nu se reflectă asupra bunăstării populației. Ritmul de mărire a salariilor abia acoperă nivelul inflației.

6. Lupta cu consumul de alcool.

În URSS, la mijlocul anilor 80 s-a creat o situație în care oamenii, fiind deprinși să facă doar ceea ce li se spune și să nu-și bată capul de alte chestii, au început să bea și mai mult. În 1985, Gorbaciov a introdus Legea Prohibiției, ceea ce a atras un val de proteste și de nemulțumire din partea populației. Legea n-a fost eficientă, iar încasările la buget au scăzut, din cauza că o bună parte din ele reprezentau vînzările de votcă. În Republica Moldova, din cîte am aflat din presă, se interzice vînzarea produselor alcoolice după ora 22:00. În același timp, după un top actualizat, moldovenii consumă în mediu 18 litri de alcool etilic în fiecare an, fiind cea mai bețivă nație de pe glob (vezi http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_countries_by_alcohol_consumption).

7. Un lider slab.

URSS a fost condus în ultimii ani de către un lider reformator, dar care n-a avut suficientă putere și susținere pentru a schimba mentalitatea oamenilor și pentru a moderniza URSS. Influența lui Gorbaciov a început să scadă brusc începînd cu 1986, odată cu primele conflicte în republicile unionale, pînă a ajuns în situația că era președinte a unei țări care nu mai exista. Republica Moldova nici măcar nu are un lider, iar despre influența actualului președinte nici nu vreau să comentez.

8. Aparat birocratic ce se opune reformelor.

În URSS, Gorbaciov după ce a început Perestroika, și-a dat seama că n-are cu cine lucra. Oamenii din teritoriu erau birocrați, lipsiți de inițiativă și conservatori. Șefii întreprinderilor de stat în loc să se gîndească la creșterea eficienții, cereau în continuu bani din buget. Altă elită de reformatori, Gorbaciov n-avea și nici n-avea de unde să aibă, deoarece toți oamenii cu inițiativă erau pedepsiți, persecutați, închiși sau exilați. În Republica Moldova nu mai faci deosebire între un birocrat din perioada sovietică și un birocrat tînăr, dar îmbătrînit ca mentalitate. Uneori birocrații tineri sunt mai „răi” decît cei bătrîni. Majoritatea tinerilor ce intră în instituțiile publice se adaptează sistemului, devenind parte din el, în loc să aducă un suflu nou și să facă parte din noua elită reformatoare.

9. Direcție utopică de dezvoltare a țării.

Dacă dezvoltarea URSS avea ca scop final construirea comunismului utopic, atunci dezvoltarea Republicii Moldova are ca scop integrarea în Uniunea Europeană. Despre comunism putem spune că e ceva teoretic, dar care nu a fost aplicat în nicio țară, deci nici măcar nu putem avea cel mai simplu exemplu cînd un astfel de sistem a fost viabil. Despre integrarea Moldovei în UE putem spune că suntem la fel de integrați ca și acum 10 ani. Spre deosebire de comunism, Moldova are exemplul altor țări care au ajuns în UE, dar ce ne facem să credem că noi suntem mai aproape de Europa acum, față de acum 10 ani? Sau ce ne facem să credem spusele președintelui Timofti că peste 7-8 ani vom fi în UE? Croația, o țară care de ani buni bate la ușa UE, va adera abia în 2013 și are în prezent un nivel de dezvoltare economic net superior Republicii Moldova. Poate totuși în 27-28 de ani vom ajunge? Sau vom urma calea URSS care nici n-a ajuns în comunism?

10. Limitarea deplasării persoanelor.

Cetățenii URSS nu puteau să se deplaseze liber peste hotare și nici chiar pe teritoriul URSS. Multe orașe erau închise pentru vizitatorii interni. Ca de exemplu: Ungheni. Cetățenii Republicii Moldova, de asemenea, au posibilitatea să circule în Siberia fără vize, chiar și în Vladivostok, dar pentru a ajunge în România, SUA și majoritatea țărilor din lume, moldovenii trebuie să stea la coadă pentru vize. Chiar și în interiorul țării, cetățenii RM trebuie să completeze niște formulare pentru a trece prin Transnistria sau chiar de a plăti pentru a sta pe acel teritoriu mai mult de 3 zile.

11. Populația nu dorește să locuiască în acest stat.

Din  componența URSS plecau republici întregi cu cetățeni care nu mai doreau să facă parte din URSS. Nici rușii din RFSSR nu mai doreau să existe URSS. În rezultat, populația țării a scăzut de la 290 de milioane (1990, URSS) la 148 de milioane(1990, Rusia). Populația Republicii Moldova a scăzut efectiv de la 4.3 milioane (1990) pînă la 3.5 milioane (2010, fără populația din Transnistria), printre care circa 500 de mii nu sunt prezenți în țară. După 1990, circa 100 de mii de persoane au plecat definitiv din țară. Din cei cca. 3 milioane rămași efectiv, mulți dețin dublă cetățenie.

12. Lipsa spiritului antreprenorial.

În URSS era interzis să ai o activitate antreprenorială. Agenții KGB aveau grijă ca niciun cetățean să nu înceapă o afacere, să nu acumuleze capital sau să-și permită ceva ce era considerat lux. Cu timpul, oamenii au uitat ce înseamnă spirit antreprenorial, cum să faci un ban, cum să lucrezi mai eficient, cum să fii mai productiv, cum să diminuiezi costurile ș.a.m.d. În Republica Moldova, antreprenoriatul e destul de primitiv, în majoritatea cazurilor fiind vorba de cumpărarea unor lucruri ieftine din China sau de la kilometrul 7 și vinderea lor la prețuri mai mari. Puțini se aventurează să înceapă o activitate productivă, iar statul are grijă să-ți pună bețe în roate. Puțini încearcă să creeze cooperative de producție, punînd împreună mai multe active pentru a putea produce la costuri mai mici și de a cîștiga cu toții. Spre deosebire de URSS, în Republica Moldova sunt și antreprenori de succes, dar în general e greu să începi ceva de la zero, că te „mănîncă,” în primul rînd, dobânda la credit, raportarea statistică și fiscală, impozitele, apoi controalele și diferite permise ce trebuie obținute ș.a.

13. Prioritatea nr.1 a bugetului.

În URSS oamenii aveau bani, dar nu-și puteau procura bunuri de lux, apoi și cele de primă necesitate erau un deficit. În același timp, potențialul militar al URSS era cel mai mare din lume. URSS deținea cele mai noi tehnologii militare, puteau distruge de cîteva ori globul cu bombele atomice, 5 milioane de soldați erau gata de lupă în orice moment… Și asta deoarece cea mai mare parte a bugetului URSS se ducea pe armată. Chiar și așa, războiul din Afganistan a demonstrat că armata URSS nu e eficientă și întărit și mai mult respingerea URSS de către Occident. În Republica Moldova, o foarte mare parte din buget se duce pe educație. Și vă dau doar un exemplu despre cît de neeficient e acest sistem în RM: am întîlnit în Boston un tînăr moldovean ce a abolvit MIT – cea mai prestigioasă universitate tehnică din lume, din vară el va lucra pentru Microsoft, e un băiat foarte deștept. Întrebarea e: cît a investit RM în el și ce folos că a ajuns unul din cei mai buni în lume în domeniul său, dacă Microsoft l-a luat aproape gratis, iar Moldova nu va putea beneficia de el? Sau, dacă ar fi rămas în RM, ce oportunități de dezvoltare profesională ar fi avut el?

Concluzie:

Nimeni n-a crezut că URSS se poate destrăma, dar acest lucru s-a întîmplat. Cu acest articol nu vreau să afirm că Republica Moldova va înceta existența sa ca stat. Am adus 13 exemple, care mi s-au părut mai concludente, despre lucruri foarte grave ce se întîmplă în Republica Moldova. Aceste 13 lucruri negative, au distrus o țară-mamut, poate ele nu vor distruge o țară-pitic, dar atît timp cît ele există, această țară nu poate să se dezvolte. În cel mai bun caz, trăim într-o stare de stagnare și nu văd cum am putea acum ieși din ea. Nu-s eurosceptic ca Președintele Parlamentului RM, dar încerc să analizez la rece ceea ce se întîmplă în prezent în RM. De asemenea, nu-s istoric, de aceea toate argumentele mele privind URSS sunt culese din acel film, iar ceea ce am afirmat despre Republica Moldova, poate fi ușor demonstrat prin date statistice.

Share on Facebook

Așa cum am făcut-o și în anii precedenți, vă prezint o analiză a votului de la finala Eurovision, din anul 2012. Ceea ce mă interesează în mod special în acest vot e cât de important e factorul geopolitic sau geografic în rezultatul final al concursului. De asemenea, vreau să desprind cam pe unde se situează din punct de vedere geografic și politic anumite țări, ca de exemplu Moldova sau România.

Nu e un secret că există blocuri de țări ce își acordă unor altora punctaj maxim în timpul votării. Această relație are la bază mai mulți factori, inclusiv cel geografic, cultural sau istoric. Și aici nu mă refer la perechi de țări precum Moldova și România; Turcia și Azerbaidjan; Cipru și Grecia. Sunt grupuri întregi de țări ce acordă o parte foarte mare din punctaj altor țări din același grup.

Pentru 2012 am identificat 6 grupuri/blocuri geopolitice:

-        Balcanic (Bosnia Herțegovina, Croația, Macedonia, Muntenegru, Serbia, Slovenia) cu 3 țări participante în finală.

-        CSI (Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Letonia, Lituania, Rusia, Ucraina) cu 4 reprezentante în finală.

-        Latin (Belgia, Franța, Italia, Moldova, România, San Marino, Spania, Portugalia) cu 5 țări în finală.

-        Nordic (Danemarca, Estonia, Finlanda, Islanda, Norvegia și Suedia), toate fiind prezente în finală cu excepția Finlandei.

-        Sud-estic (Albania, Bulgaria, Cipru, Grecia, Turcia), doar Bulgaria lipsind în finală.

-        Donator (Slovacia, Ungaria, Malta, Israel, Marea Britanie, Irlanda, Austria, Germania, Elveția, Olanda) – țările din acest bloc sunt fie destul de obiective în a vota, fie fac parte din micro-blocuri de 2-3 țări.

După cum vedeți, Moldova și România sunt în blocul Latin, și nu în CSI, respectiv Balcani. Aceste două țări au fost mai bine votate de alte țări din blocul Latin decât din CSI și Balcani. Blocul Sud-estic la fel ar fi putut fi atribuit la Balcani, dar am preferat să am două blocuri mai omogene decât unul mai eterogen.

În continuare am încercat să văd cu s-au votat blocurile între ele. În tabelul de mai jos veți vedea rezultatul unui calcul destul de migălos, ce arată câte procente din numărul maxim de puncte a acordat un bloc altuia. Explic ce înseamnă asta: Blocul Balcanic are 3 reprezentante în finală, astfel că blocul Sud-estic ar putea acorda Blocului Balcanic maxim 5*(12+10+8) puncte, unde 5 e numărul de țări în blocul sud-estic, iar 12, 10 și 8 este punctajul maxim pentru primele 3 clasate. Deci, din potențialul de 150 de puncte cât blocul Balcanic ar fi primit de la cel Sud-Estic, ei s-au ales doar cu 56 de puncte, sau 37%. Pentru a nu vă obosi cu toate aceste calcule, în tabelul de mai jos sunt indicate doar rezultatele finale în procente.

Pe diagonală se poate „citi” cât de omogen este un bloc. Se poate observa că țările din Balcani au dat 88% din punctajul maxim tot țărilor din Balcani. Cei din CSI – 77%. Destul de omogeni sunt și cei din Nord – 60%. Blocul Donatorilor nu este unul omogen, în schimb a acordat altor blocuri punctaj într-o măsură destul de echilibrată, mai puțin Balcanilor și celor din Sud-Est. Cea mai mare coeziune între blocuri se atestă între CSI și Sud-Est, primii acordând 38% din punctajul maxim, în schimb primind doar 19% din punctajul maxim. Balcanicii au primit 37% din punctajul maxim de la Blocul Sud-Estic, oferind în schimb 28%.

Acest tabel demonstrează că țările din blocurile mai omogene și mai populate beneficiază de avantaje suplimentare la votul final.

În continuare am vrut să generez un clasament alternativ pentru votul final. De aceea, am stabilit că finalistele vor fi votate nu de 42 de țări aparte, ci de 6 blocuri, cu condiția că țara nu poate fi votată de blocul din care face parte. Punctele cumulate de către un bloc pentru fiecare ar fi transformate în puncte după sistemul Eurovision: 12 puncte pentru locul 1, 10 puncte pentru 2, 8 pentru trei ș.a.m.d. până la 1 punct pentru locul 10. Astfel, fiecare bloc ar fi acordat în total 58 de puncte, la fel precum o țară în urma televotingului. În caz de egalitate, punctele se împart. De exemplu, dacă două țări au același punctaj pentru locul 9 și 10, vor primi fiecare câte 1.5 puncte (1+2)/2. Deci o țară ar fi obținut cel mult 60 de puncte (câte 12 puncte de la 5 blocuri). Apoi voi face un clasament alternativ, ce nu va ține cont de votul din interiorul fiecărui bloc.

Clasamentul alternativ coincide cu cel real pentru primele 3 poziții: Suedia e la o distanță destul de mare față de Rusia, iar Serbia e pe locul 3, aproape de ruși. Pe locurile 4-7 sunt niște schimbări minore, de cîte o poziție. Pentru locurile 8-10 situația coincide cu cea reală. În schimb, începând cu poziția a 11-ea, apar modificări importante. Aici se simte votul geopolitic. Malta, din cauza că nu are vecini fideli și din cauza că alte țări se votează între ele, a pierdut 10 poziții în clasament, ea potențial ar fi putut fi a 11-a, dar a încheiat pe locul 21. Urmează Cipru și Grecia, care deși sunt criticați că se votează între ei, tot au suferit din cauza votului geopolitic, fiecare pierzînd cîte 4 poziții. Acest lucru se explică prin ceea că Cipru și Grecia practic nu beneficiază de alte „pomeni” din alte părți înafară de ceea ce-și creează singuri, comparativ cu alte țări ce beneficiază din mai multe părți. Irlanda de asemenea a pierdut 4 poziții din cauza că nu are mulți prieteni.

Cine totuși au beneficiat din urma votului geopolitic? În primul rând Lituania și Ucraina, care au urcat cîte 5 poziții, ele beneficiind de multe puncte de la țările CSI. Apoi: România și Macedonia, ele beneficiind de multe puncte din blocul Latin și Balcanic, respectiv. Surprinzător, Moldova de data asta a beneficiat de votul geopolitic, fiind votată în special de țările din blocul Latin, ceea ce i-a permis să urce 3 locuri.

Concluzia: votul geopolitic contează, în special pentru țările clasate în a doua jumătate a clasamentului. Uneori, în condiții de concurență între țări, votul geopolitic ar putea favoriza una din concurente, dacă cea din urmă are mai multe „țări” prietene.

O particularitate a clasamentului alternativ: ca să ai multe puncte în acest clasament, trebuie să fii votat bine nu doar de țările din propriul bloc, ci de toate celelalte blocuri. Deci dacă o țară obține multe puncte de la blocuri diferite, înseamnă că într-adevăr merită multe puncte.

Un dezavantaj al clasamentului alternativ: acest clasament nu ține cont de distribuția diasporei în Europa. Spre exemplu, așa țări ca Albania, Armenia, Azerbaidjan, Turcia întotdeauna vor obține multe puncte deoarece au comunități mari în diferite țări din Europa, ce aparțin diferitor blocuri. Moldova și România sunt în aceeași situație, doar că diasporele lor sunt amplasate mai compact doar în cîteva țări, cam toate din blocul Latin (Spania, Portugalia, Italia).

Pentru doritorii de calcule, vă prezint și modul cum am calculat clasamentul alternativ:

PS cine dorește să discutăm despre metologie și metode alternative puteți comenta la articol sau să-mi scrieți pe mihai@bologan.com.

Share on Facebook

Acum un an și o lună s-a desfășurat prima ediție a a Cupei IDEA la fotbal și azi avem prilejul să felicităm o nouă campioană, a patra la număr – ITN City. Detalii despre ediția cu numărul 4 le găsiți aici.

Cu acest prilej, am pregătit și niște totaluri pentru toate cele 4 ediții ale Cupei IDEA, unde participă reprezentanții ONG-urilor și a echipelor de amatori. În 4 ediții s-au disputat 70 de meciuri, în care au fost înregistrate doar 12 rezultate de egalitate. Au fost marcate în total 433 de goluri sau, în mediu, peste 6 goluri pe meci. Cea mai mare diferență de scor a fost de 11-0 între Amnesty International și Maestro. Un singur meci s-a încheiat cu 0-0.

În total, au participat 24 de echipe, la fiecare ediție participînd între 9 și 12 echipe. Patru echipe au reușit să cucerească primul loc (TorrentsMD, Amnesty International, ITN CIty și CMJI) și o echipă s-a calificat de trei ori în semifinale, clasîndu-se de două ori pe locul 2 – ProComunitate. Încă alte șapte echipe au reușit să se califice o dată în semifinale, astfel că fiecare a doua participantă la competiție a ajuns măcar o dată în faza eliminatorie.

AISEC, a participat la fel ca și Institutul IDEA, și MediaPoint la toate edițiile, dar nu a reușit nicio calificare în semifinală, chiar dacă după numărul de victorii este a treia clasată în topul general. La trei ediții ale competiției au participat CMJI, ProComunitate și HaiMoldova.

Echipa gazdă a competiției, Institutul IDEA, a reușit cea mai bună performanță în cea de-a doua ediție, cînd a reușit să se califice dintr-o grupă puternică, învingînd CMJI cu 3-2 și Hai Moldova cu 4-1, dar în faza playoff a pierdut de două ori clasîndu-se pe locul 4.

Doar patru echipe din cele 24 n-au reușit să acumuleze niciun punct, toate participînd doar o singură dată.

După numărul de puncte acumulate la toate edițiile, conduce CMJI, care în 15 meciuri a înregistrat 11 victorii, un egal și trei înfrîngeri, totalizînd 23 de puncte. Pe locul doi se situează ProComunitate cu 17 puncte, locul 3 îi revine echipei AIESEC cu 12 puncte, dar fără nicio calificare în faza play-off.

Îmi doresc ca următoarea ediție, a cincea la număr, să se desfășoare în luna iulie, să întrunească toate campioanele precedente și să fie dedicată Campionatului European la fotbal ce se va începe în curînd în Ucraina și Polonia. Astfel, cel mai probabil vom recurge la varianta de 16 echipe, cîte 4 în cele 4 grupe. Fiecare echipă va avea parte de un pseudonim pe parcursul competiției, ce va corespunde celor 16 echipe calificate la Campionatul Europei 2012. Conform pseudonimelor alese și se vor forma grupele, exact ca la EURO2012. Competiția va dura două zile, din cauza numărului mare de meciuri (32).

Invit reprezentanții ONG-urilor să scrie pe adresa institutulidea@yahoo.com pentru a obține mai multe informații, pentru a exprima intenția de a participa și de a veni cu propuneri privind organizarea competiției (data, locul ș.a.).

Mai menționez că toate cele 4 ediții au fost organizate cu implicarea directă și energică a două fete, Victoria Bounegru și Nadia Dimitriu, ceea ce a făcut ca turneul Cupa IDEA să fie unul mai specific

Iată și clasamentul general, neoficial:

Share on Facebook

Mă bucur, sincer, că în sfîrșit s-a început discuția despre gherete. Vin și eu cu o contribuție în acest sens, deoarece problema gheretelor se discută doar sub două aspecte:

• scoaterea lor ar face orașul mai frumos și plăcut.
• scoaterea lor ar trimite în șomaj mii de oameni.

Mai este și un alt aspect ce nu se discută:

• de ce gheretele există?

Răspunsul este același ca și pentru alte întrebări:

• de ce avem microbuze  de mîna a doua?
• de ce avem atîtea panouri publicitare?
• de ce avem „pristroici”?

Răspunsul ține atît de cultura oamenilor, cît și de neputința sau mai bine zis nedorința autorităților de a face ordine.

Din cauza că nu am avut un transport public bun, au apărut microbuzele.

Din cauza că oamenii se simțeau în propriile apartamente ca în cutii de chibrite au apărut ”pristroicile”.

Din cauza că oamenii îngheață de frig iarna și achită sume foarte mari pentru încălzire, au apărut termopanele și termoizolarea caselor („utiplenie”).

Din cauza că unii oameni n-au de lucru, iar alți oameni au intenționat să înceapă o afacere cu bani puțini, au apărut gheretele.

Din cauza că nu-i scump să amplasezi un panou publicitar, au apărut miile de panouri în tot orașul.

Din cauza că nu există suficiente parcări în curțile de la bloc, lumea parchează în glod și murdăresc tot orașul cu noroiul de acolo.

Din aceeași cauză, mulți își instalează, unde vor mușchii lor, cîte un garaj.

Din cauza că oamenii hrănesc animalele, ele se înmulțesc și dăinuie.

Și astea sunt doar cîteva din „bolile” de care suferă Chișinăul. Cel puțin, acum putem să ne bucurăm că nu mai miroase a ****t și că plopii sunt tăiați treptat, astfel că degrabă nici puful nu va fi o problemă. Apropo, în partea de sud a SUA este problema polenului de conifere, dar acest fenomen este tratat ca atare și nimeni nu dă vina pe autorități.

Se poate vedea lesne că moldovenii sunt cei mai adevărați „antreprenori”, și asta deoarece, în lipsa unor acțiuni din partea autorităților publice, ei singuri își poartă de grijă. Desigur, de toată situația creată este vinovată conducerea incompetentă și aici nu trebuie să ne limităm doar la Chirtoacă și AIE, dar să săpăm mai adînc spre anii 90, cînd acest dezastru a început.

Ce trebuie de făcut?

• în primul rînd, de recunoscut că toate cele enumerate mai sus sunt niște probleme grave pentru oraș.
• în al doilea rînd, nu există jumătăți de măsuri atunci cînd este vorba de soluționarea problemelor.
• în ultimul rînd,  numărul mare de gherete nu reprezintă o problemă în sine, mai degrabă o consecință a problemei, cu care și trebuie de luptat.

Care sunt adevăratele probleme și ce soluții trebuie implementate?

• autoritățile publice nu au suficientă putere pentru a sancționa ilegalitățile comise. Astfel, APL trebuie să aibă mai multe împuterniciri de a aplica sancțiuni și amenzi.
• oamenii au nevoie de un loc de muncă. Astfel, trebuie create spații comerciale în care oamenii să-și vîndă marfa legal și în condiții umane, atît pentru vînzători, cît și pentru cumpărători.
• se pune prea mult accent pe publicitatea stradală. Astfel, trebuie regîndite canalele de publicitate (de exclus la maxim publicitatea stradală).
• transportul public de pasageri încă nu satisface suficient cerințele consumatorilor. Astfel, trebuie fie de procurat  autobuze, troilebuze noi, fie de concesionat unele rute către agenții privați ce vor aduce unități de transport ce corespund anumitor criterii de calitate și de confort.
• locatarii au nevoie de mai mult spațiu locativ și/sau de un confort termic în apartament în perioada de iarna. Astfel, trebuie oferite posibilități locatarilor de a procura apartamente mai spațioase și de a-și îmbunătăți eficiența energetică, fără a fi afectat aspectul exterior.
• locuitorii Chișinăului nu au unde-și parca mașinile. Astfel, trebuie de amenajat mai multe locuri de parcare în fața blocurilor, cu taxare (totuși e spațiu public). Mașinile ce nu au un loc de parcare asigurat, ar trebui să achite o taxă locală, pentru că parchează temporar în spațiile publice.
• maidanezii se înmulțesc cu largul concurs al oamenilor. Astfel, trebuie interzis hrănitul maidanezilor și de limitat posibilitatea ca ei să se alimenteze din tomberoane.

Acum, dacă e să mă refer doar la gherete. Imaginați-vă că ele nu există. Eu pot să-mi imaginez, deoarece în Boston ele sunt foarte puține. Prima incomoditate: e foarte greu să cumperi țigări și băuturi, deoarece trebuie să mergi într-un bar/restaurant sau să cauți un magazin mai mare. A doua: e chiar o probemă să cumperi ziare, ele nu se vînd la tot colțul, vînzători ambulanți se mai întîlnesc prin stațiile de metro, dar nu în toate. Apropo, cele mai multe gherete anume în stațiile de metrou le-am văzut. În general, foarte multe „comodități” privind cumpărarea unor produse, care le au chișinăuienii, în Boston lipsesc. Dar, lumea s-a obișnuit cu asta și trăiește. Apropo, chiar în inima Bostonului, vineri și sîmbătă, vin vînzători ambulanți, își instalează gherete și vînd fructe, legume și pește proaspăt. Probabil că tot ei sunt producători sau angajați ai producătorilor. Prețul la produsele lor e mai mic decît în magazine și un număr foarte mare de oameni fac cumpărături acolo.

O să vă spun și o experiență de-a mea despre lipsa gheretelor în Chișinău. Prin anii ’90, mergeam la o rudă ce locuia în sectorul Ciocana, str. Milescu Spătaru. Cel mai apropiat magazin era la 20-25 min distanță de mers – Fidesco. Piața era și mai departe. Dacă aveai nevoie urgent de smântînă pentru colțunași, trebuia să pierzi circa o oră, timp în care colțunașii se răceau. Apoi a apărut un magazin mic, la o distanță de 5 min de casă. Nu avea chiar tot ce trebuie, dar de obicei găseai în el produsele de bază și mai rar trebuia să faci drumuri lungi pînă la Fidesco.

De ce am spus povestea de mai sus: nu în zădar gheretele au succes. Există cerere pentru ele. Ele nu duc lipsă de clienți, altfel s-ar fi închis.

Dar pentru rezolvarea situației cu gheretele, trebuie, în primul rînd, de închis orice gheretă din centrul Chișinăului și de pe străzile principale (excepție – piețile autorizate). În același timp, de permis funcționarea gheretelor actuale în interiorul cartierelor de locuit, fără a emite autorizații noi.

Share on Facebook

Așa-i că ai văzut mulți oameni în ultimul timp care cer de la stat apartamente gratis? Unii dintre ei sunt cetățeni doar de un an și ceva și nu-i clar dacă ei au plătit multe impozite și au avut suficiente contribuții și merite față de statul Republica Moldova pentru a cere așa ceva.

Împreună cu un grup de entuziaști, am inițiat o campanie pe Facebook: „Înscriere la apartamente în Republica Moldova”, unde te poți înscrie într-o listă virtuală (un fel de rînd la apartamente) și unde chiar poți să-ți alegi un număr de pe listă Aici e pagina proiectului social: http://www.facebook.com/events/263788090372799/263817553703186/?notif_t=plan_mall_activity

Pentru a te înscrie trebuie:

1. Să ai cont de Facebook

2. Să Participi la Eveniment (Attending)

3. Să scrii un comentariu de tipul „100. Nume Prenume” – unde în loc de 100 puneți numărul dorit în listă, iar în loc de Nume Prenume – numele și prenumele dvs.

Deja avem peste 30 de participanți activi în mai puțin de o oră! E fun și vom încerca să facem și un impact social prin această campanie. Participanții nu doar se înscriu, ei discută ce fel de apartamente ar dori și ce ar mai vrea să obțină gratis de la stat

Vă așteptăm, grupul nostru crește foarte repede!!!

Despre acest proiect au scris deja:

Tatiana Robu-Roșca http://tatianarosca.wordpress.com/2012/03/21/inscriere-la-apartamente-pentru-cetatenii-rm/

Liuba Ceban http://liubaceban.wordpress.com/2012/03/21/lectia-de-viata-si-solidaritatea-tarii-cu-onoje-vrea-apartamente-pidijeaba-4/

Alex Lebedev http://alexlebedev27.wordpress.com/2012/03/21/occupy-apartamentul-tau/

Vadim Zgherea http://lolo.md/sping/?p=246

Gabriel Călin, Indirect.md http://indirect.md/fb-ul-pus-pe-jar-peste-de-60-de-tineri-cer-apartamente-de-la-stat-lista-doritorilor-ramane-deschisa/?fb_comment_id=fbc_10150689000198840_21991835_10150689033753840

Share on Facebook

Despre FDS3 a mai scris și Paul Sanduleac.

Pentru mine prima Fabrică de Staruri reprezintă un model pentru orice show produs în Moldova. La a doua ediție nu m-am uitat, de aceea nici nu o voi comenta.

Deci așa: azi am urmărit Fabrica de Staruri 3 și chiar mă bucur că s-a început și văd foarte multe lucruri pozitive în ea. În primul rînd, toți telespectatorii din România și din Republica Moldova vor putea urmări, în direct, același show. În al doilea rînd, avem posibilitatea să distrugem mai multe stereotipuri create cu atîta „ardoare” privind locuitorii celor două maluri ale Prutului și  vom putea „construi mai multe poduri” între noi. În al treilea rînd, avem posibilitatea să urmărim ceva inedit: un show de trei luni, care este urmărit de milioane de oameni și care își are epicentrul chiar în Chișinău!

Scurt despre show: Andreea Raicu a fost superbă, Dan Negru a fost cool, actualul prezentator… hmm.. nu „strălucește”. Juriul a fost mai mult mort decît viu, avînd rolul de decor. Pretendenții din România au fost ceva mai buni, în mediu, decît cei din Republica Moldova. Sper ca acest fapt să-i motiveze pe „ai noștri” să se mobilizeze și să muncească mai mult. Concurenții nu prea s-au folosit de oportunitatea de a spune după ce au cîntat așa cuvinte simple ca: „vă mulțumesc foarte mult, sunteți un public extraordinar”. Evoluția Amnei a fost un exemplu negativ clar: să vii pentru a cînta playback la un concurs de muzică e foarte nașpa. Plus, prezentatorul nici nu i-a dat  posibilitate Amnei să dea cîteva sfaturi concurenților. Dar ce să zicem de Amna, dacă nici juriul nu prea s-a „obosit” în această privință.

Chiar dacă apar multe critici, eu cred că showul va fi din ce în ce mai bun, în special după ce vom vedea cum vor interacționa concurenții în Casă. Nu uitați: sunt foarte multe etnii reprezentate acolo. Dacă nu e vreo confuzie la mijloc, acolo sunt români basarabeni, moldoveni, transilvăneni, munteni, ruși basarabeni, rrromi, unguri.

Share on Facebook

UPDATE: Concursul s-a încheiat. După 900+ zile și după examinarea a zeci de candidaturi, cîștigătorul concursului a devenit dl Nicolae Timofti. Premiul principal – postul de Președinte al Republicii Moldova. Felicitări!

În data de 28 februarie 2012 am publicat situaţia privind alegerea Preşedintelui RM. Atunci am scris următoarele:

Povestea Gogoaşei: Sunt gogoaşă-gogoşică, din făină plămădită, în cuptor rumenită, pe masă servită… de la moşu am fugit, de la babă am fugit, de la urs am fugit, de la lup am fugit, acum, vulpe, stai bine c-o să fug şi de la TINE

Pînă la urmă am avut dreptate, aşa numita “gogoaşă” a “fugit” şi de la Dna Bacalu. Mîine se anunţă încă un nou “pretendent” la “înghiţirea” “gogoaşei” Din păcate, povestea se termină la vulpe şi ea nu oferă informaţii despre viaţa gogoaşei “după întîlnirea cu vulpea”. Astfel că nu pot să vă sugerez nimic altceva decît să staţi comod în fotolii şi pe scaunele din oficiu şi să priviţi LIVE showul la cele mai importante posturi TV, radio, pagini Web. Să ne auzim de bine pe 17 martie 2012

Share on Facebook

Urmăresc concursul Eurovision de vreo 10 ani și am decis să aleg 10 piese care m-au impresionat cel mai mult. Nu voi face un top cu clasamente, ci cîteva nominalizări.

a. Cel mai impresionant cîntec. Piesa asta a cîștigat în 2009. Atunci lucram la BIZTAR și a doua zi după concurs, am ascultat împreună cu colegii cel puțin de 20 de ori această piesă. Probabil e cel mai frumos cîntec de la Eurovision de cînd urmăresc concursul.

b.Piesa cu cea mai accentuată conotație politică. Verka de vreo 5 ani nu mai apare la posturile TV rusești și asta din cauza piesei „Lasha Tumbai”, care a devenit „Russia Goodbye”. Păcat că a luat locul 2, ar fi putut cîștiga.

c. Cea mai șocantă piesă. Acea ediție de Eurovision nu am urmărit-o, dat fiind că am fost la un meci (probabil Moldova-Ungaria 3-0, nu-s sigur), în schimb am urmărit rezumatul pieselor, votul și piesa finlandeză cîntată repetat. Nu mi s-a părut oribilă, chiar un timp îmi plăcea. Țin minte că au cîștigat categoric acel concurs.

d. Cea mai bună piesă, care nu e în engleză și nu a cîștigat concursul. Prin ironia sorții, în 2004 am susținut această piesă din partea Serbiei, dar a cîștigat cea a Ucrainei, iar în 2005 susțineam piesa Ucrainei și a cîștigat Serbia Lane moje e un fel de „mioara mea”, mi-a plăcut mult la acel timp.

e. Cel mai bun cîntec al Moldovei, ce a ajuns în finală. Desigur, e vorba de Bunica bate toba. În acest an, rușii au decis că bunica e secretul succesului și au decis să trimită nu una, ci șase! bunici la Eurovision, să vedem ce va urma.

f. Cea mai bună piesă cîntată în limba română. Aici mi-a fost mai greu să mă decid, deoarece puține piese au fost cîntate în română la Eurovision. Nici această piesă nu e 100% în română, nu înțeleg de ce-au băgat italiana în ea.

g. Cea mai bună piesă a României la Eurovision.  Nu am avut prea multe piese românești favorite pînă acum, din cele pe care le-am urmărit, pot să menționez piesa Nicolei de acum 10 ani.

h. Cea mai bună piesă din Republica Moldova ce nu a ajuns la Eurovision. Desigur că e el, doar el – Pavel!

i. Mențiune specială 1. Această piesă a fost mult timp sunetul de  alarmă și  ring-tone la telefon

j. Mențiune specială 2. Voi menționa această piesă pentru că e faină, catchy și a devenit un hit datorită saxofonistului Mai adaug că ei locuiesc doar la două blocuri de casa mea… chiar i nu înțeleg: cum de nu le-am cerut autograf pînă acum, i-am văzut așa de des…

Piesă bonus! Un exemplu că poți impresiona și lua un loc bun, chiar dacă piesa e în estoniană și nu în engleză:

Share on Facebook

Unii dintre cei care mă cunosc mai bine decît prin prisma aparițiilor mele publice (Facebook, Unimedia, Voxpopuli, TV), mai știu că am două hobby-uri la care țin mult: fotbalul și colecționarea monedelor. Cu fotbalul o duc mai prost ca niciodată: mai mult de jumătate de an în care n-am privit niciun meci de fotbal și nici n-am jucat vreunul. Cu monedele e ceva mai bine, dar devine monoton: cele americane chiar dacă sunt foarte diverse, totuși ele sunt toate din SUA și n-am posibilitatea să explorez ceea ce mă interesează cu adevărat.

Totuși, în SUA e bine că poți face unele lucruri mai ușor și uneori și mai ieftin decît în Republica Moldova. Cu doar 2 dolari am primit acasă 44 de timbre din SUA, anii 40-50. De asemenea, am primit un catalog foarte frumos organizat, care mi-a trezit o pasiune pe care nu o aveam pînă acum: filatelia. Frații mei mai mari au reușit să strîngă o colecție frumoasă de timbre, pare-mi-se că le numărasem odată și erau circa 1000, grupate după tematici și țări de origine. Albumul cu timbre era un obiect ce bucura ochii copilului din mine, dar niciodată nu m-am gîndit să le urmez exemplul fraților mei. Știu doar că am deteriorat cîteva timbre din prostie și am cumpărat cîteva timbre cu dinozauri cu o ocazie.

Subiectul timbrelor l-am discutat tangențial la Clubul iDEA!, unde Sorin ne-a povestit despre cel mai scump ziar din lume, care este o ediție „Zimbrulu și Vulturulu”, editată în Moldova, pe care erau lipite 8 timbre „Cap de bour”. Ele sunt primele timbre românești, apărute în 1858, la doar 18 ani după apariția primei timbre în lume – „Black penny” în Marea Britanie. Timbrele „Cap de bour” au fost retrase la scurt timp și sunt foarte scumpe în prezent, chiar mult mai scumpe decît același „Black penny”.

În general, timbrele se caracterizează printr-o diversitate foarte mare, tematici variate, țări emitente, starea lor, raritatatea, însemnătatea istorică, prin „povestea” sau „mesajul” ce le promovează etc.

În acest univers în care numărul timbrelor diferite poate ajunge și la un milion (idee n-am cîte ar fi ele) e important să știi exact ce dorești să colecționezi și să te pasioneze subiectul. Trebuie să ai și un scop, că de altfel riști să pierzi timpul și banii pe lucruri care nu-ți vor aduce satisfacție.

Am decis să colecționez ceea ce e,  din anumite considerente, mai simplu și mai plăcut: timbre românești și din Republica Moldova. Ele ne relatează despre istoria noastră, geografia, personalitățile marcante, evenimentele importante, influențele externe ș.a. Poți învăța istoria citind o carte de istorie sau avînd o colecție de timbre. Scopul inițial este de a aduna 3000 de timbre românești diferite. Dacă voi atinge acest scop, voi decide dacă să mai continuu sau să mă opresc.

Un mic apropo: am o admirație deosebită pentru cei care au interese și dezvoltă o adevărată pasiune pentru ele. Spre exemplu: Dorian e pasionat de FC Barcelona, a fost și la meciul Barcei cu Real, poartă foarte des tricoul blau-grana și oricînd poate să-ți demonstreze care echipă e cea mai puternică din lume. Oleg e fan Dinamo Kiev, a reușit să ia autograf de la Șevcenco în Milano, l-a văzut jucînd și în Milano, și în Tiraspol, și în Kiev. După meciul din Tiraspol, chiar îl compătimeam pe el, deoarece Șerif cîștigase 2-0. Sergiu e o persoană pe care nu o cunosc personal, dar i-am descoperit blogul său în care face clădiri chișinăuiene în format 3D. Am fost uimit să văd la el  în format 3D chiar și Casa Eparhială, distrusă în timpul războiului. La liceu, colegul meu Dumitru vorbea lucruri ciudate gen „Windows SUX/Mazdai”, „Linux” ș.a., iar acum e un programator de succes. Același Sorin e un izvor de inspirație pentru oricine care dorește să fie pasionat de carte. Un prieten foarte bun de-al meu se dedică în prezent pasiunii de fotografiat și filmat, deși a făcut ani buni economia. Tim face roboți-albine care urmăresc modul în care ele comunică albinele vii. Șirul poate continua…

În caz că printre cititori sunt și cei care pot să mă ajute cu atingerea scopului de a colecționa 3000 de timbre românești, vă rog să mă găsiți pe facebook (Facebook.com/bologan). Promit să încep prezentarea colecției odată ce voi avea cîteva sute de exemplare. De asemenea, după ce mă întorc, voi prezenta on-line și colecțiile mele de monede, unele din ele vor fi chiar de vînzare.

Dacă cineva s-ar întreba de ce Filatelia? Pentru că e relativ ieftin, divers și foarte distractiv! Chiar și Karpov se ocupă cu asta Deși nu înțeleg de ce a ales ca temă de interes Congo Belgian.

În loc de post scriptum, vă îndemn să vă delectați cu melodia ce a cîștigat pe merit concursul Eurovision, preselecția națională, în România. Eu sper că ea va aduce Eurovisionul la București.

Share on Facebook

Imagine a small world with only 140 persons that represent 70 different countries, from all continents and all the corners of the World. In this small World I had the chance to represent Moldova during March 1st-4th, in the Fulbright Enrichment Seminar in Baltimore, MD. MD is for Maryland in this case, although in others it could be for the Republic of Moldova or Medical Doctor.

It was amazing to see all these different people engaged in discussions about a variety of topics, staring usually from the question: „What is your name?”, followed by „What country you come from?”, followed by „What is you field of study?”,… „In what University you study?”, then „Where is it?”, then could follow any question related to one the answers given to these five introductory questions.

In my case it was rather easy to answer the first question, the only difficulties could appear when pronouncing the name „Mihai” (Me High), but after the second question very often no other followed, because just few where aware that such country even exist. Usually those from CIS knew about Moldova, considering it somehow „theirs” and usually their third question was „A ty govorish po russki?”, and in 70% of the cases it implied switching to Russian just after this question. Thomas from France knew more and I was surprised he knew not just that Moldova was part of URSS, so that we have a lot of subjects we could talk, concerning my country.

Being in US for more than six months, I’m not surprised when someone reacts to my answer “I’m from Moldova” with “Oh, yeah! I see..”, that literally mean that they hear it for the first time.

Somehow, this Moldovan background gives me a clear disadvantage when communicating with fellows from other countries, as Moldova doesn’t represent usually a point of interest and usually is something people just don’t know about. Even identifying myself as Romanian, who speak Romanian and that this language is close to Italian, Spanish, French and Portuguese don’t give me too big advantage, as even Romania is not well known. I was surprised that only few knew that Romanian is of Latin origin.

What is in this case, economically speaking,  my “competitive advantage” when communicating with others? The answer is the following:

• Martisor (Mertsishor) – I could engage in a lot of discussions at the Seminar just because I was wearing a Martisor and a small pin with Moldovan flag. I could spread this nice tradition by offering Martisor to anyone who was interested. It was good that I brought enough of them with me.
• Econometrics - although just few of the fellows at the seminar where economists, many others used econometric methods in their fields.

Beside these two “competitive advantages” I was just the same as the others (who also had their competitive advantages).

I was surprised that people really liked Martisor and found it very nice and interesting and I believe that this national Romanian (and Bulgarian) tradition should be preserved and promoted.

In the end, I can say that I felt very OK as “Moldova” in that “Small World”, as I could communicate freely with people from all around the world, from whom I could learn a lot and whom I admire. I think that that coming from Moldova should mean three things:

• Know who you are, know Moldova’s traditions, its economic, social and historical advantages and disadvantages.
• Learn from the others without imposing your point of view. When you are the poorest country in Europe, you might have a lot to learn from others that are doing much better.
• Be prepared that those whom you are talking to don’t even know about Moldova, and have enough patience and enthusiasm to talk about your country in short.

Share on Facebook

Povestea Gogoaşei: Sunt gogoaşă-gogoşică, din făină plămădită, în cuptor rumenită, pe masă servită… de la moşu am fugit, de la babă am fugit, de la urs am fugit, de la lup am fugit, acum, vulpe, stai bine c-o să fug şi de la TINE

(click aici pentru imaginea mărită)

—————————————————————–

Notă: pe pagina mea bologan.com scriu doar din plăcere și la teme care mi se par interesante. Toți doritorii de a comenta și de a critica constructiv, bazat pe argumente și fără atacuri la persoană sunt bineveniți și chiar încurajați. Nici unul din articolele de pe pagina mea nu le consider științifice. De asemenea, nu pretind că articolele mele reprezintă analize economice în profunzime – scrierea lor mi-ar lua foarte mult timp, iar numărul de cititori ar fi fost foarte scăzut. În caz că cineva are nevoie de o analiză economică făcută bine – îmi poate scrie pe mihai@bologan.com și putem discuta.

Share on Facebook

Am citit ieri un articol foarte interesant în Adevărul Moldova, despre noua piramidă financiară inițiată de mai mult decît cunoscutul Serghei Mavrodi. De ce mi-a captat atenția această nouă „inițiativă”, numită acum MMM-2011? În primul rînd, anul trecut am urmărit filmul rusesc „PiraMMMida”, care trebuie să recunosc e foarte reușit și care m-a făcut să înțeleg mai bine care a fost chestia cu MMM la începutul anilor ’90.

Din punct de vedere economic, mi-a plăcut un aspect prezentat în film, dar care nu știu dacă a avut loc în realitate: la o ședință a cabinetului de miniștri ruși a fost invitat Mamontov (numele lui Mavrodi în film) pentru a discuta situația creată. La acel moment, MMM deținea rezerve imense de ruble rusești și în cîteva luni risca să substituie rubla rusească cu așa numitele „mamontovki” – banii MMM. În film se prezintă atît interesele statului, a oligarhilor, dar și a mafioților – toți doreau să pună mîna pe ceea ce Mamontov a adunat pentru MMM.

Iată ce le-a propus Mamontov miniștrilor ruși: „Davaite ne budem caciati nefti i prodavati eio drughim stranam, davaite caciati dolarî” (Haideți să nu pompăm petrol pentru a-l vinde, dar să pompăm direct dolari în economia Rusiei). Soluția propusă de el era de-a dreptul șocantă, utopică și radicală, lăsându-i perplecși pe miniștri. El propunea ca Guvernul rus să accepte „mamontovki” ca moneda națională în loc de rublă și mai mult ca atît, ea urma să fie acoperită de ceea ce are Rusia din ambundență – pămîntul ei. Astfel, el explica că investitorii străini vor cumpăra masiv aceste „mamontovki” și vor aduce trilioane de dolari în economia Rusiei – care urma să devină o supra-putere mondială, respectiv „mamontovki” vor deveni o valută internațională mai puternică decît dolarul. Nu cunosc ceva asemănător în teoria economică, dar ca idee mi s-a părut mai mult decît interesantă. Desigur, în film, miniștrii nu l-au ascultat, iar peste cîteva zile l-au arestat.

Ceea ce m-a uimit cel mai mult în articolul din Adevărul Moldova, e că există publicitate în troleibuzele din Moldova la proiectul MMM-2011. Ieri am stat și am citit practic tot conținutul site-ului i-mmm.com, care de fapt este platforma electronică a acestei piramide. Am observat că Mavrodi pe față explică că totul este o piramidă financiară, că depunătorii pot în orice moment pierde banii, dădea sfaturi și menționa de foarte, foarte multe ori, că nimeni nu trebuie să participe în ea(piramida financiară). În același timp, numărul de membri, dacă e să-l credem pe Mavrodi, deja a ajuns la 15 milioane.

Principiul creșterilor spectaculoase a veniturilor e foarte primitiv: cîștigi pe seama celor care mai intră în „sistem”. Chiar și pe site e menționat că alte intrări/venituri decît cele ale deponenților nu mai există.

Vă prezint în continuare un calcul simplu: pe prima pagină e scris că dacă investeți 100 USD, vei cîștiga peste 40.000 USD timp de un an. Dat fiind că alte intrări decît depunerile individuale nu există, atunci șansa ca cineva să obțină acești 40.000 USD după un an este de… 0.25%, deoarece din 40000 USD acumulați, doar cineva îi va lua, iar alți 399 îi vor pierde.

Vă recomand să priviți filmul „PiraMMMida”, mi se pare unul foarte bun. De asemenea, nu uitați de ceea ce spune și Dan Negru la fiecare emisiune „Da sau Nu” – e un joc al lăcomiei și al intuiției! În cazul MMM e mai mult un joc al lăcomiei – o calitate a oamenilor care îi duce în final să-și piardă toți banii investiți.

Mi se pare interesant că Mavrodi se caracterizează pe site-ul său ca unul nu tocmai sănătos mintal, cu 12 operații la cap în copilărie. Totuși, oamenii se pare că continuă să investească. Cred că una din două situații îl poate caracteriza:

1. Într-adevăr, el nu e sănătos mintal, atunci pare paradoxal cum un nebun poate pune la cale așa scheme de escrocherie.

2. El e un geniu și se folosește de trăsăturile umane care îi fac vulnerabili: setea de bani, încrederea în sine, faptul că sunt creduli ș.a.

—————————————————————–

Notă: pe pagina mea bologan.com scriu doar din plăcere și la teme care mi se par interesante. Toți doritorii de a comenta și de a critica constructiv, bazat pe argumente și fără atacuri la persoană sunt bineveniți și chiar încurajați. Nici unul din articolele de pe pagina mea nu le consider științifice. De asemenea, nu pretind că articolele mele reprezintă analize economice în profunzime – scrierea lor mi-ar lua foarte mult timp, iar numărul de cititori ar fi fost foarte scăzut. În caz că cineva are nevoie de o analiză economică făcută bine – îmi poate scrie pe mihai@bologan.com și putem discuta.

Share on Facebook

Avem noi o persoană, aleasă de popor, direct, nu prin liste electorale sau prin înțelegeri politice de culise, care își face cinstit datoria, muncește zi de zi la Primăria Chișinăului, care a scos orașul din rahat, care a adus 100+ trolebuze noi ca locuitorii Chișinăului să meargă mai comod în transportul public, în timpul mandatului căruia au fost construite două Malluri, care a construit sute de locuri de joacă pentru copii, a înviat cu ajutorul parteneriatului public-privat bazinul Lokomotiv, care a încercat să fluidizeze traficul de maș ini cu săgeata verde intermitentă, care locuiește într-un apartament închiriat la Ciocana, care n-are vile și nici mașini BMW și Mercedes, care conduce o amărîtă de Opel Astra, o persoană ce și-a sacrificat viața personală pentru a „se mărita” cu Primăria. E Dorin Chirtoacă. Da, e Dorin, unicul dintre actualii politicieni, care poate afirma că peste 186.000 de oameni l-au votat direct și care a venit la emisiunea ÎnProfunzime cu Lorena Bogza pentru a răspunde la așa întrebări „stringente” ca : „dar cum l-ați cumpărat pe Donțov?”, „da ce are el din asta?”, „eu nu cred că nu i-ați plătit”, „e drept că i-ați dat 50.000 euro?”, „cît i-ați plătit tînărului ca să stea la închisoare în locul dvs.?” ș.a. Iată ce interesează cu adevărat publicul larg. Eu cred că Dorin și-a vîndut casa de la Colonița și l-a plătit pe Donțov și ca să nu trăiască în stradă, s-a mutat la chirie la Ciocana, doar că n-a spus la nimeni despre asta.

Apoi, Dorin a afirmat recent că nu-i place orașul. Iată, toți au sărit în capul lui. Dacă spunea că-i place ce aveau să facă? Sau mai bine e să taci așa cum făceau Zgardan și Iordan în timpul campaniilor electorale și spuneau despre ei că sunt „gospodari”?

Eu știu că mulți se uită la Chirtoacă și văd un SuperMan, alții un EvilMan, alții un Harry Potter – magicianul, dar puțin vor să recunoască niște lucruri foarte simple:

1. Chirtoacă nu a inventat și nu a promovat bîcismul în Chișinău (rîul Bîc trece prin oraș).

2. Nu Chirtoacă e de vină că fiecare își construiește „pristroică”, garaj și „larioc” unde vrea mușchii lui.

3. Nu Chirtoacă e de vină că oamenii își parchează mașinile în glod și fac mizerie în tot orașul apoi.

4. Nu e de vină  că unii încurcă străzile orașului cu lada de gunoi.

5. …. că vînzătorii preferă să vîndă laptele în stradă, în condiții insalubre, iar cumpărătorii să-l cumpere.

Nu voi da prea multe exemple că n-are sens.

Într-un oraș în care oamenii duc lipsă de cultură (!) elementară, unde bunul simț și cei șapte ani de acasă sunt noțiuni foarte relative și uneori necunoscute, unde locuitorii se uită la clădirile din secolul al IX-lea și văd cocioabe, unde șoferii de microbuz sunt gata să facă accident pentru 3 lei, eu nu cred că  Dorin Chirtoacă ar fi soluția. Poate Hitler sau Stalin -da. Oamenii devin mai disciplinați doar prin două metode: cînd iau exemplu de la elita politică (țările baltice ar fi un exemplu foarte bun), dar nu e cazul nostru sau cînd se instaurează o tiranie și oamenii sunt „educați” cu forța. Sigur, nu ține de compentența lui Chirtoacă să educe oamenii cu forța.

Ghinionul lui Dorin a fost că a devenit primar al Chișinăului. Straniu e că acesti oamenii care creează toată mizeria din oraș l-au votat și nu știu de ce ei vor ca Dorin personal să vină și să le curățe veceul din curtea lor.

În încheire, voi spune că mă mîndresc că Dorin este Primar General și îl compătimesc în același timp. Eu cred că dacă îl vom susține, în loc să-l criticăm în continuu, vom putea scăpa Chișinăul de bîcism.

Share on Facebook

Voi începe de la două informații postate recent:

1.

Această hartă, care corespunde realității într-o anumită măsură, relevă numărul  românilor ce locuiesc în jurul României, dar nu specifică cîți locuiesc în țara-mamă. Cifra de 3.4 milioane de români din Republica Moldova e complet aleatoare, deoarece nu corespunde nici numărului populației RM, nici a celui de români din RM. Poate 2.8 milioane ar fi fost corect. În rest: în Ucraina, Ungaria, Serbia și Bulgaria se estimează că ar locui 0.8 milioane de români. Să presupunem că e așa.

2. A altă informație vine de la Institutul Național de Statistică de la București, ce a publicat rezultatele preliminare ale Recensământului Populației și al Locuințelor. Astfel: sunt 19 milioane de locuitori în România, inclusiv: 18.4 milioane reprezintă populația stabilă și peste 0.6 milioane sunt persoane temporar absente. Pe lîngă aceste 19 milioane, mai sunt 0.9 milioane plecate pe o durată îndelungată. Cîți români sunt printre cei 18.4? Dacă cei plecați temporar au aceeași structură etnică, rămân 16.3 milioane de români ce se aflau în România în timpul Recensământului.

Deci matematica este următoarea: 16.3 milioane de români în România, 2.8 (cel mult) în Republica Moldova și 0.8 (cel mult) în țările vecine. În total  mai puțin de 20 milioane în România și în vecinătate.

Să ne aducem aminte că înainte de Revoluție, în România populația era de 24 de milioane, dintre care cca. 21 milioane români.

Imaginea de mai sus a fost prezentată de senatorul Viorel Badea. Nu știu care a fost scopul, dar realitatea e mult mai dură: în fiecare an zeci de mii de români părăsesc România. Cineva chiar comenta la acea imagine că în Spania ar locui cel puțin un milion de români, iar în Italia numărul lor se apropie de un milion. Pînă la urmă nu Ungaria, Ucraina și Bulgaria sunt țări cu comunități mari de români, ci mai degrabă SUA, Spania și Italia. În Canada și Germania se estimează că ar locui cîte cca. 200.000 de români.

De ce mi se pare hilară această situație? Deoarece mai mult se vorbește despre o unire a României cu Republica Moldova, chiar dacă preponderent neoficial, însă problema românilor care pleacă din țară nu se discută aproape deloc. În 20 de ani, România a pierdut circa 5 milioane de români, și chiar dacă toți românii din jur ar fi intrat în țară, pierderea n-ar putut fi compensată.

Concluzia mea: trebuie ca românii să trăiască foarte bine în România, atunci nimeni nu va mai pleca și atunci și noi vom dori și mai mult Unirea.

Share on Facebook

Mi-a luat ceva timp să analizez evenimentele întîmplate pe 11 ianuarie. După ce mult timp  nimeni nu rîvnea la fotoliul de Președinte, a fost cu adevărat o surpriză pentru mine să aflu despre două candidaturi serioase în aceeași zi.

Mi-a venit o idee și o voi explica mai jos.

De cînd Igor Dodon a devenit președintele Federației de Șah din Moldova, clasa politică a început să testeze pe oponenții lor politici diferite tactici ofensive și devensive, ca pînă la urmă să obțină cît mai mult(ă putere politică). Sunt sigur că foarte multe evenimente, aparent apolitice, mediatizate în ultimul timp, au fost foarte minuțios planificate și oferite mass-mediei doar la timpul oportun de către principalii actori politici.

Cînd Moldova se va trezi dimineața, pe 12 ianuarie, vom avea în continuare un candidat din partea PCRM – Leonid Talmaci și un candidat independent – Oazu Nantoi. Atrageți atenția! Independent! Nu din partea AIE. Reiese că avem candidați, dar alianța ce deține mai mult de jumătate de mandate nici nu a înaintat propria candidatură.

Ce are de făcut AIE acum? Eu sper că liderii ei au pregătit o tactică de apărare și au o candidatură mai bună decît dl. Nantoi. Dar dacă nu? În orice caz, imaginați-vă ce candidatură trebuie să propună acum AIE ca s-o depășească ca popularitate pe cea a lui Oazu Nantoi și ca reputație pe cea a lui Leonid Talmaci!

Vorbind în termeni șahistici, AIE se află sub dublu-șah: pe de o parte au primit un șah de la PCRM, pe de altă parte, din partea societății civile.

Spuneam anterior că nimic nu se întîmplă accidental în țărișoara asta mică, fapt care mă face să presupun că nu a fost deloc întîmplătoare sincronizarea înaintării a două candidaturi în aceeași zi, la diferență de cîteva ore.

Cineva foarte deștept, dar care nu se află în barca AIE, a făcut această „mutare”, dacă e să mă exprim iarăși în termeni șahistici.

Ce rămâne să facă AIE acum? Cel mai probabil, ei nu au o candidatură comună, care să fie suficient de credibilă și puternică. Dacă ar fi avut-o, ar fi propus-o anterior. Deci vor trebui să negocieze urgent o candidatură proprie – lucru care cere foarte multă conlucrare, dăruire și spirit de sacrificiu. Deci, AIE va avea nevoie din nou de timp. Un „colac salvator” pentru ei ar putea fi decizia Curții Constituționale de anulare a alegerilor din 16 decembrie 2011, astfel AIE va avea din nou timp să se reculeagă și să-și revadă strategia.

De ce am folosit sintagma „Calul Troian” în titlu? Consider că înaintarea lui Oazu Nantoi la funcția de președinte i-a surprins pe cei din AIE și deși cei din urmă considerau că mai au timp să-și stabilească strategia pentru alegerea președintelui din ianuarie 2012, acum s-au pomenit într-o situație jenantă.

Iată de ce:

Dacă…

a) AIE va susține candidatura lui  Oazu Nantoi și el va fi ales președinte, atunci semnificația titlului se va adeveri 100%. Eu cred că e puțin probabil ca acest lucru să se întîmple.

b) AIE nu va susține candidatura lui Oazu Nantoi, dar va propune pe altcineva. În acest caz AIE trebuie să nominalizeze o persoană mai notorie, ceea ce iarăși e puțin probabil.

c) AIE nu va susține candidatura lui Oazu Nantoi și nici nu va propune un alt candidat apolitic. Deși pare utopic, acest scenariu mi se pare mai probabil decît a) și b), doar că în acest caz AIE va pierde din imagine, pentru că a avut șansa să susțină o candidatură apolitică.

d) Unul din partidele AIE îl va susține pe Leonid Talmaci, care va fi ales președinte. Acest scenariu mi se pare cel mai probabil. Partidul care-l va susține pe dl Talmaci nu va pierde din imagine, poate chiar din contra, va avea de cîștigat, dat fiind că a rezolvat criza politică în care ne aflăm de 2+ ani.

e) AIE îl va susține pe Oazu Nantoi, va vota pentru el, dar el nu va întruni 61 de voturi. În acest caz, AIE nu va pierde din imagine, dar se va simți constrînsă, acceptînd o candidatură din exterior. Provocarea alegerilor parlamentare va fi pusă atît pe umerii PCRM, cît și PSRM.

Desigur, mai pot apărea alte scenarii pentru că, eh! țara noastră e plină de surprize. Oricum, nu-l văd pe Oazu Nantoi președinte și asta nu depinde de noi, oamenii simpli, poate chiar nici de unii politicieni. Surprinzător, Leonid Talmaci pare să aibă șanse mai mari să devină președinte!

Concluzia acestui articol este că, în ziua de 11 ianuarie, AIE a suferit o lovitură dublă și faptul că nu a reacționat prompt propunînd un alt candidat, i-a pus pe picior greșit. Cel mai bine e dacă ei propuneau candidatul său chiar mai devreme. Acum AIE trebuie să aleagă între a-l susține pe Oazu Nantoi sau a propune pe altcineva, deci și-au pierdut status-quo-ul. Să vedem ce va urma…

PS. Știu că după ce ai citit acest articol, te-ai întrebat de ce nu am pomenit de Vlad Filat în calitate de candidat al AIE.

Share on Facebook

Nu știu dacă a fost o perioadă mai lungă în istoria SUA ca ea să nu aibă un președinte. Chiar și tărăgănarea numărării voturilor în cazul duelului dintre George W Bush și Al Gore pare foarte mică comparativ cu ceea ce se întîmplă la noi. La ei, dacă moare un președinte, vicepreședintele îi ocupă imediat postul și Constituția SUA prevede foarte clar ce trebuie de făcut în cazul în care actualul președinte nu-și mai poate exercita mandatul.

În SUA, președintele este ales de popor. Alegerile au loc în aceeași perioadă a anului, investirea în noua funcție – la fel. Totul este clar. Nimeni nu inventează data alegerilor, ca cuiva să-i fie mai convenabil. Nimeni nu decide cînd intră în funcție noul președinte (mi s-a părut interesant cum în transnistria, Șevciuk a decis univoc cînd el trebuie să intre în funcție). Sistemul electoral, deși complex, oferă de fiecare dată un președinte, ales de popor și pentru popor. Acum pot spune că președinte în 2012 va deveni cineva dintre: Obama, Romney, Gingrich, Santorum, Paul și încă trei candidați, deși duelul se duce între primii patru. Nu va apărea nicio altă surpriză, gen Oazu Nantoi sau Leonid Talmaci.

Cum se întîmplă la noi? Nu avem un ciclu electoral clar. Pentru mine nu e clar în cazul cînd va fi ales un președinte, cît timp va fi mandatul său: 4 ani sau cît a mai rămas pînă la următoarele alegeri parlamentare. Sunt sigur că mulți politicieni de asemenea nu cunosc acest lucru. Președintele trebuie ales de Parlament, dar nu există o prevedere a Constituției ce nu ar da șanse Parlamentului să nu aleagă Președintele. Nu înțeleg de ce e necesar ca președintele să fie votat de 61 de deputați, asta în condițiile în care e puțin probabil ca un partid sau o alianță de partide să dețină atîtea mandate, atît acum, cît și pe viitor.

Astăzi m-am trezit cu două vești bune: avem candidați, chiar doi și am aflat că există cineva în țara asta care dorește să devină Președinte. Deci rușii nu vor mai face glume pe seama noastră. Precizez că eu mă trezesc cînd în Moldova e deja amiază și majoritatea evenimentelor deja s-au consumat

Între Talmaci și Nantoi, l-aș alege pe cel din urmă, dar… dacă ar depinde de mine, sau de cei care scriu de zori articole și comentarii pe rețelele sociale, sau de societatea civilă, sau de cetățenii simpli… Electoratul moldovean a fost lipsit de orice influență asupra acestui proces. Chiar și opinia publică nu poate face ca un ministru să-și prezinte demisia sau un minister să explice cîți bani au cheltuit la petrecerea din Cocos Prive, din ce surse și dacă e din surse străine, cu ce ocazie și ce va oferi în schimb?

Trăim în Moldova: oameni frumoși, țară frumoasă, mulți cumătri…

Share on Facebook

Astazi, proiectul Academia Ideilor 2, implementat de Institutul IDEA, a organizat primul său eveniment public, în care membrii și-ai prezentat cele mai reușite idei generate în ultimele două luni.

Mă voi referi la prezentarea lui Valeriu Istrati, cunoscut și ca membru activ Hai Moldova, care a făcut o analiză ingenioasă privind fenomenul nunților și cum el ar influența inflația. Prezentarea o puteți vedea integral aici.

Cîteva date prezentate de Valeriu: circa 132 milioane euro ar costa toate nunțile organizate în Moldova timp de un an, cam 189 milioane euro ar fi banii „făcuți” de miri, inclusiv 57 milioane „curat”. Cheltuielile pentru nunți ar proveni din importuri și ar susține atît importurile în țară de diferite produse, cît și economia tenebră, prin plățile neoficiale efectuate.

Prezentarea a fost făcută, într-adevăr, foarte bine și vă invit s-o priviți. E adevărat, industria nunților e enormă, comparabilă cu bugetul municipiul Chișinău. Desigur, tinerii mai degrabă cheltuie 10-20 mii de euro pe o nuntă decît să facă niște studii peste hotare. Fraza lui Valeriu : „cheltuielile făcute pentru nuntă reprezintă niște investiții nereușite, dat fiind că 40% din nunți se încheie cu divorț” probabil a reprezentat punctul culminant al prezentării

În continuare, voi încerca să abordez altfel subiectul, și anume: voi începe de la premiza că nunțile și inflația sunt fenomene independente. Moldova importă foarte multe produse și nu doar pentru nunți, care  de fapt sunt niște evenimente izolate, în comparație cu rutina moldovenilor. Ceea ce se importă pentru nunți e chiar nesemnificativ față de importurile totale: Produse alimentare? Da, dar în fiecare zi zeci de mii de moldoveni mănîncă roșii din Siria sau Turcia și măsline din regiunea mediteraniană. Poate tehnică foto/video? Da, doar că cheltuielile pentru aparat se răscumpără doar după cîteva nunți Mașinile de lux – ele se răscumpără mai greu, dar sunt folosite nu doar la nunți. Șirul poate continua.

Ceea ce cu adevărat costă foarte mult la o nuntă sunt… Serviciile! Da, servicii autohtone, neimportante! Cum n-ar părea de banal, dar nunțile reprezintă un adevărat motor de atragere a banilor în economia moldovenească! O bună parte din cheltuieli, de obicei, cele mai multe țin de arenda localului, inclusiv mîncare. Dintre aceste cheltuieli, costul produselor ar fi vreo 20% din total sau mai puțin. În rest – se achită TVA, pentru că deobicei se încheie contracte de arendă. De asemenea, se plătesc salarii pentru angajați, deci și impozite și contribuții la fondul social și de pensii. Bine, poate nu toate localurile fac contracte, dar acest lucru deja reprezintă un risc pe care directorii și-l asumă.

Închirierea unei rochii de mireasă? Se achită TVA, se oferă bon de casă. La fel ca și închirierea limuzinelor. Unii miri au mașine suficient de luxoase pentru a nu închiria o limuzină.

Procurarea inelelor – cu greu pot să cred că mulți miri își caută inele la mîna a doua sau procură din locuri dubioase. Fiind de aur, o bună parte din costul lor ajunge direct în buget sub formă de taxe.

Servicii foto/video – aici, într-adevăr, cazurile de achitări neoficiale sunt mult mai frecvente. Dar, ponderea cheltuielilor pentru aceste servicii este destul de mică în bugetul total al nunții.

Muzicanții – costă și serviciile lor, deși în acest caz nu cred că se achită ceva impozite. Cel puțin n-am auzit de așa cazuri.

Pînă la urmă, avem următoarele:

- Nunțile susțin economia tenebră? Da, dar ponderea plăților făcute neoficial nu este foarte mare față de total.

- Nunțile susțin importul? Nu. Nu există o dovadă că nunțile ar favoriza mai mult importurile decît alte fenomene din Moldova.

- Cine beneficiază de pe urma nunților? Sentimental – mirii și rudele lor. Material – proprietarii businesurilor moldovenești ce oferă servicii pentru nuntă.

- Unde ajung banii din nunți? Nu ajung peste hotare, ci în economia moldovenească, inclusiv o bună parte ajung în bugetul de stat prin intermediul mai multor instrumente.

- Există o alternativă în cheltuirea banilor pentru nunți? Nu, nunta e ceva sentimental, ceva ce ține de tradiție. Fiecare decide ce fel de nuntă și cît de scumpă poate fi ea.

- Merită să lucrezi ani la rînd peste hotare ca să-ți poți permite o nuntă? Categoric, nu. Mai bine împrumuți de la bancă pe 2-3 luni și după întorci toții banii și dobînda. Alternativ – poți împrumuta de rude.

- Cum trebuie de investit banii de la nuntă? Fiecare cuplu decide pentru sine. Unii oamenii au calități de antreprenor și își pot deschide o afacere, altora le place „euro-reparația” și își cheltuie toți banii pe asta. Altora le place să călătorească, alții păstrează banii în bănci. Cîți miri, atîtea preferințe

- Nunțile ajută la dezvoltarea economiei Moldovei? Da! Ramuri întregi de business supravețuiesc datorită unui număr mare de nunți, ramuri în care activează zeci de mii de persoane.

PS. Acest articol reprezintă punctul meu de vedere asupra unui subiect discutat în cadrul proiectului Academia Ideilor 2.

Mihai Bologan

Share on Facebook

Today I received a link on Facebook from Nicu about some strange statistical diagrams that would somehow explain how United Russia won the Russian Elections. You can read the entire article here: http://antonnikolenko.blogspot.com/2011/12/russian-legislative-elections-2011.html

I’ll explain in a few sentences what is this article about:

Fact 1: During elections, an abnormally big number of polling stations had a very high participation rate among voters.

Fact 2: In the polling stations with higher participation rate, the United Russia Party received almost all votes.

Fact 3: For other elections (Poland, Sweden, Mexico and Bulgaria given in the article as examples), the distribution of the participation rates is a Normal, i.e. a small number of polling stations with high/low participation, and a very large number of polling stations with the participation rate close to the national average.

Here is the distribution of the participation rate, by electoral constituencies, during the last legislative elections in Moldova (2010). It is not a really Normal distribution, having a bigger kurtosis (for those who know).

Share on Facebook

Two days ago, Suma, our neighbor, knocked on the door late in the evening to tell us about  an amazing deal on dealnews.com. She knew about our planned trip to New York and showed us a deal allowing to travel for free between January 4th and March 1st with the Megabus company. In fact, we already bought tickets for the bus at the same company, but for an earlier period. So, the offer was useless for us, as we didn’t plan to go anywhere in this period. However, I tried to make some reservations and it was true: we could go to Washington, three persons, come back and pay only 50 cents for the reservation. The same for Philadelphia and other nearby cities. The promotion was valid for the first 200.000 reservations (perhaps - number of seats).

My wife asked me a logical question: How do they make money if the give the tickets for free? At that late hour, my PhD in Economics didn’t help me to find a reasonable answer, so I just said that “may be there is a way.. I don’t know”.

On the next day, I took some minutes to look on www.megabus.com. Usually, you can find very cheap tickets there. But it wasn’t the case. I noticed abnormal high prices for the reservations for the February month. If just some days ago you could reserve tickets for 1, 3 or 5 USD, now even for short-range trips you would pay at least 15 USD. Then, I realized the trick that allows the company to earn money

You may imagine a two-stores bus that should have 60-80 seats. The first tickets sold for the trip with this bus worth 1$, the next ones – 3$, then 5$, then 10$, then 15$, and so on. I don’t know the exact algorithm and what is the highest possible price, but this is how it works: as more seats has been reserved, as higher the price for the next reservation. Also, you add 50 cents for every reservation.

So, what was the deal? Megabus sold “for free” 200.000 tickets. Suppose, an average reservation was for 4 seats, than the company gained 25.000$ only from the “free tickets”, as reservation fees.

And where this 200.000 tickets came from? From the cheapest seats, of course. And it doesn’t matter if the people that reserved the tickets will actually use them. Now, we don’t have cheap tickets for the Jan 4th – Mar 1st period, as they were sold “for free”. But there are people that will travel with Megabus in this period because they need to travel and they haven’t got the chance to buy cheap tickets. So, they will buy more expensive ones.

In the end, Megabus, by selling less, but more expensive tickets, will cover the following costs:

• the price of cheap tickets the travelers would buy, if no promotion was
• the price of cheap tickets the travelers-for-free didn’t pay

And of course, more money will come to Megabus. This is the arithmetics. Have fun, travel with Megabus, as its cheap, usually.

Mihai Bologan

PhD in Economics

Researcher at International Business School

Brandeis University

Share on Facebook

Source: www.curaj.tv

Recently, the Russians made fun of Moldova, stating that „no one wants to be the President of Moldova”, giving a new dimension to the 2+ years crisis in trying to get someone to be an official President in my country. We could compare this situation only to Belgium, a country with no prime-minister for even a longer period. In the end, Belgium could settle its issue by having a gay heading the Government, but what about Moldova?

In fact, Russians are right: NO ONE wants to be the President of Moldova. Even some notorious persons, that are not members of a political party said they are not interested in this position. Some Moldovans would like people as Ion Sturza, former prime minister, Igor Munteanu – Moldovan Ambassador to the US or Igor Boțan – political analyst to be the president. However, no political party, nor these persons have declared seriously it could happen.

And what about the solution? There is no self-declared gay among top politicians in Moldova to end the crisis in a manner Belgium did. May be to look forward for a Obama-style solution? For its long democratic history, Barack Obama is the only Black President of the US. Moldova doesn’t have to many “African Moldovans” to choose among them.

However, one of them, who recently obtained the desired Moldovan citizenship, expressed his wish to become the President of Moldova. While the top Moldovan politicians are declaring that, actually, they aren’t insisting in becoming a President, and could vote other persons, seeding confusion among the ordinary people, John Onoje drew the attention to his person today when he declared he will start the “political dialog” with the parliamentary parties to collect the 15 signatures needed for him to become an official candidate.

Unfortunately, the Moldovan top politicians are too concern of their own “Circus” to accept another “Circus” from outside. The drama will go on, as it doesn’t depend on the Moldovan people, but on about 6-7 Moldovan politicians that cannot elect a President, and of course they will not even consider such a candidate as John Onoje.

What scares the Moldovan politicians is not that he is Black but that his only solution to all problems Moldova faces is reuniting with Romania.

—————————————–

Mihai Bologan

PhD in Economics,

Researcher at International Business School

Brandeis University

Share on Facebook

Părinții mei își amintesc deseori despre un lucru mai deosebit ce-l știam pe la un an și jumătate: pe harta politică a lumii din camera mea eu puteam deosebi cîteva zeci de țări. Știam care e Mali și care Somali, știam unde e Argentina (Argenti L) și Australia… Tatăl meu încerca să mă ducă în eroare, arătîndu-mi că Somali e în Vest, iar Mali e în Est, dar fără succes. Desigur, nu-mi amintesc de aceste momente, eram prea mic, îmi aduc aminte totuși de acea hartă mare de pe perete…

După ce s-a născut Mircea, mă gîndeam să încerc acest experiment: să cumpăr o hartă politică mare și s-o pun pe peretele din camera lui. Pînă la urmă n-am făcut-o. N-am considerat-o practică. În schimb, ceea ce putea să facă Mircea la un an și jumătate m-a surprins plăcut: doar la o lună-două de cînd îmi luasem un iPad, Mircea putea fără probleme să-l utilizeze. A ajuns chiar și să descarce aplicații, știe cum să le deschidă și să le închidă, cum să se joace, cum să părăsească aplicațiile ce nu-i plac, cum să privească desene animate, cum să răsfoiască fotografiile etc.

Eu la un an și jumătate nu eram așa de capabil… Iar iPad-ul, de facto a devenit al lui, pentru mine e un lux dacă reușesc să stau în posesia lui mai mult de jumătate de oră

Cît despre cunoștințele în geografie ale lui Mircea: el știe că vine din Moldova (Mo’dova) și o recunoaște după stemă, bani și steag. Și el știe că se află în Statele Unite (Ta Nuti), iar cînd mergem la o plimbare de week-end, el știe că mergem în Boston (Botom). Pe perete avem harta statelor din SUA cu capitalele și el știe exact unde se află Bostonul cunoaște și steluța ce corespunde Provindence-ului, unde am fost în octombrie

Steve Jobs spunea: pentru a arăta că un computer e bun, nu trebuie de efectuat teste super-sofisticate, trebuie doar de-l dat unui copil. Dacă el va putea utiliza acel computer, atunci înseamnă că el este bun.

Share on Facebook

Am încercat să-mi amintesc măcar o persoană cu care am comunicat de cînd am venit în SUA,  să nu-mi fi spus la direct, prin aluzie sau prin exemplu propriu că eu TREBUIE să rămîn în SUA. Dacă de la început părea un pic exotic, dat fiind că nu-s obișnuit cu vizitele în străinătate, acum deja pare enervant. Deși încerc să explic atît moldovenilor, cît și nemoldovenilor că am o bursă de cercetare, toți mă întreabă: da ți-ai găsit de lucru? nu?! atunci trebuie numaidecît să-ți cauți! ți-ai cumpărat mașină? Nu?! încă n-ai dat la permis?! Tu mergi cu transportul public?

Da.. și multe alte întrebări care mă fac să mă simt extraterestru. NU, n-am cum rămîne aici, guvernul SUA nu-mi va permite timp de aproape 4 ani să intru în SUA după încheierea bursei. Plus sunt o serie de motive pentru care are sens întoarcerea mea pe plaiurile mioritice basarabene.

Eu mă tem de altceva: să nu devin un extraterestru și cînd mă voi întoarce în Moldova.

Referitor la titlu: din moldovenii pe care i-am cunoscut în regiunea Boston și Carolina de Nord, nimeni nu are de gînd să se întoarcă în Moldova. Unii studenți spun că o vor face după încheierea studiilor. Sunt curios pe cît timp. Deja știu foști studenți de ai mei, care au fost în SUA, au revenit în Moldova pe un an, au stat pînă li s-a făcut greață și s-au întors în SUA. Cei care nu s-au întors, caută oportunități de a pleca din Moldova. Foști colegi au aplicat la Green Card ș.a.

Soarta Moldovei e că va rămâne fără oameni, iar unde nu-s oameni, nu-s probleme. Nu-s oameni – nici președinte nu trebuie…Nici pensii de plătit, nici impozite de achitat, nici conflicte înghețate de rezolvat, nici de plătit pentru gaz Rusiei…nimic…

Bună dimineața!

Share on Facebook

După ce Posmotrel a propus de a organiza un Idite ****i Party, după ce Marcel a criticat această inițiativă pe Facebook, iar ceilalți au încercat să adere la unul din ei, puțini cu adevărat au dat doi bani pe rezultatele unui nou BOP (Barometrul Opiniei Publice).

De fapt, BOP nu se rezumă la graficul Unimedia de partajarea fotoliilor de deputați. El conține foarte multe întrebări și răspunsuri, care ar trebui să-i pună pe guvernanți pe gînduri.

1. Nivelul de neîncredere  a populației în viitor și în conducerea actuală a atins cote maxime, comparativ cu orice BOP făcut din 2002 pînă acum (83,5% consideră că țara se îndreaptă   într-o direcție greșită, 7,3% este mulțumită de ceea ce face conducerea în lupta contra corupției, 5,3% în domeniul pensiilor, 12,7% privind locurile de muncă)

2. Situația economică este apreciată mult mai prost decît în 2005. 14% consideră că este mai bună decît anul trecut, în 2005 era vorba de 45%, iar în 2002 – 49%.

3. Cetățenii sunt pesimiști față de viitor: doar 22% consideră că va fi mai bine. Mai puțin decît atît a fost doar în BOP din mai 2011 – 18%.

4. Două treimi sunt îngrijorate de creșterea prețurilor, mai mult a fost doar în octombrie 2008.

5. Oamenii nu au încredere în Guvern, Parlament, Președinte, Justiție și Partide Politice. Ei au mult mai mare încredere în părintele de la biserica de alături și în Unimedia (mass-media).

6. După plecarea lui Igor Dodon din PCRM, ratingul lui Vladimir Voronin a crescut , iar  al lui Marian Lupu a scăzut. (poate să nu fie o legătură directă, doar o constatare). Ratingul lui Igor Dodon, de asemenea, a scăzut.

7. Niciun partid AIE nu a adăugat opțiuni de vot, comparativ cu BOP din mai 2011, pierzînd în total 5.2 p.p. În același timp, PCRM  a adăugat 6 p.p.(puncte procentuale)

8. Relațiile cu Ucraina sunt considerate mai bune decît cele cu România (74% față de 70%, Rusia – 64%).

9. Eurosentimentul a ajuns la cel mai jos nivel din 2003, doar 47% din cetățeni ar vota pentru aderarea la UE. Euroscepticismul, în schimb, a ajuns la cote maxime – 25%.

10. O treime din cetățeni consideră că veniturile nu le ajung nici pentru strictul necesar, inclusiv jumătate din persoanele de 60 de ani și peste.

11. Trei sferturi nu au niciun fel de economii pentru a le investi în ceva.

12. Doar 8% citesc cărți și ziare zilnic. Volens-nolens, trebuie să fac o comparație cu situația din transportul public din Boston – 75% din pasageri citesc dintr-o carte, ziar sau planșetă.

13. Oamenii mai degrabă se informează din zvonuri (1,9%) decît din sondaje de opinie (0,3%).

14. Publicul țintă a postului Moldova 1 sunt femeile în vîrstă, din mediul rural, cu un  nivel scăzut al educației și al nivelului de trai.

15. Publicul țintă a postului TV NIT sunt bărbații ruși, din mediul urban, de 45-59 de ani, cu nivel scăzut al educației și nivel mediu socio-economic.

16. Publicul țintă a postului PRO TV sunt femeile tinere, din mediul urban, moldovence/românce, cu nivel al educației și socio-economic înalt.

17. Rușii au o încredere mai mică în Biserică și Primărie, decît moldovenii/românii (65/81% și 36/52%)

18. Moldovenii/românii  mai mult decît alte etnii îi simpatizează pe Dorin Chirtoacă(8%), Mihai Ghimpu(4%), Vlad Filat(20%) și Marian Lupu(12%),iar  rușii  - pe Igor Dodon (22%) sau mai degrabă n-au încredere în nimeni(42%). Ucrainenii sunt cei care-l simpatizează cel mai mult pe Vladimir Voronin (40%),iar  rușii mai puțin , comparativ cu moldovenii/românii, deși diferența e nesemnificativă.

19. Oamenii ce au încredere într-un partid, nu au încredere în alte  șase.

20. Ucrainenii simpatizează PD practic la fel de mult ca moldovenii/românii și au de 4 ori mai multă încredere în PL, comparativ cu rușii. Doar 32% din moldoveni/români au încredere în PCRM, iar alte etnii de cel puțin două ori mai mult.

21. Nu există o alternativă a partidelor aflate în Parlament. În afară de PCRM și partidele AIE, niciun partid n-are șanse să intre în Parlament în eventualitatea unor alegeri.

22. Circa 78% din cetățeni consideră că țara nu este condusă conform voinței poporului.

23. Mai mult de jumătate (55%) consideră că Moldova ar trebui condusă ca și pînă la independență sau să aibă același sistem ca în Rusia.

24. Doar 38% sunt de acord ca AIE să rămână la guvernare, iar 41% – ca PCRM să revină la guvernare.

25. 44,1% din moldoveni/români consideră că AIE este incapabilă să conducă țara și trebuie înlăturată de la putere

26. Trei cincimi consideră că Moldova trebuie guvernată de un singur partid!

27. Doar un sfert consideră activitatea Guvernului drept bună.

28. Peste 87% consideră că nealegerea Președintelui are consecințe negative asupra vieții lor.

29. Moldovenii/români sunt cel mai puțin toleranți față de evrei, musulmani, homosexuali, bolnavi HIV/SIDA, persoane de altă rasă și consumatori de droguri. Cei mai toleranți (mult mai) sunt rușii.

30. Homosexualii sunt la fel de neagreați de toți, ca și consumatorii de droguri. Cetățenii RM sunt cei mai toleranți față de evrei.

31. Doar fiecare al șaselea este cu adevărat îngrijorat de sfîrșitul lumii, pe alții îi preocupă chestii mai lumești, așa ca nealegerea Președintelui.

32. Tinerii (18-29 ani) sunt mai îngrijorați de închiderea școlilor mici decît cei mai în vîrstă.

33. 73,4% din moldoveni/români consideră bune relațiile cu România, 73,1% din ucraineni – cu Ucraina și doar 45,5% din ruși – cu Rusia.

34. Cel mai grav răspuns: 60,5% consideră că Rusia ar trebui să fie principalul partener strategic și doar 23,2% o văd pe UE în această ipostază. România – doar 4%.

35. Și mai grav: dacă ar fi de ales între aderarea Moldovei la UE și la Uniunea Vamală Rusia-Belarus-Kazahstan, doar 34% ar vota pentru prima și 46% pentru a doua.

Nu toate aceste 35 de puncte selectate se referă direct la conducerea țării, dar în general, situația mi se pare gravă. Partidele AIE la sigur merg într-o direcție greșită, atît pentru viitorul lor politic, cît și pentru bunăstarea populației.

Citind zilnic Wall Street Journal, care nu pomenește deloc de Moldova (who care?), am urmărit cum a evoluat situația din Italia și Grecia. Încă cu două săptămîni, cel puțin, înainte de demisia celor două guverne, Wall Street Journal discuta intens, aproape zilnic, această posibilitate. Pînă la urmă, demisia lor nu m-a mirat deloc. În cazul lor motivul a fost unul destul de grav: deficit bugetar enorm, defaultul care se apropie cu pași rapizi, pericolul de a părăsi zona euro și de a arunca economia UE în haos. În Moldova, parcă totul e bine și frumos: avem inflație „moderată”, avem creștere economică, oleacă mai cresc salariile, dar… situația e de fapt mult mai proastă decît ne pare. Sondajul BOP arată foarte clar că Moldova, mai mult ca niciodată, are nevoie de un guvern apolitic (apropo, nu toți membrii Guvernului actual sunt politicieni), care să aibă toate instrumentele necesare pentru a putea efectua reforme. Președintele ar trebui să fie apolitic, iar rolul Parlamentului să fie cea a unui suport pentru acest guvern tehnocrat. Așa vom putea vedea luminița din capătul tunelului, dar pînă atunci, în loc să săpăm tunelul spre suprafață, îl săpăm în jos

P.S. Salutări din Boston, mi-e dor de voi, mai puțin de Moldova văzută prin prisma BOP.

Share on Facebook

Voi încerca ceva nou pentru mine: să dau replică la un alt articol scris în blogosfera moldovenească, de Ion Grosu, unicul blogger din lista celor 4 din VIP ce merită, după părerea mea, să fie numit bloggerul anului. Cu italic voi menţiona citate din acest articol.

În 2010 referendumul a ieșuat. Au ieșit la vot doar 30%. În sondajele dinaintea referendumului între 70% și 80% din respondenți spuneau că vor vota. Au mințit moldovenii? Au încurcat ceva sociologii? Cred că nu. Respondenții chiarintenționau să voteze. Doar că nu au făcut-o. N-au fost destul de motivați.

Am scris un articol la temă despre absurditatea relativă a sistemului nostru electoral. Numărul minim de alegători necesari pentru ca referendumul să reuşească a fost 16.5%+1. De participat, cei drept au participat mai puţini decît pragul de 33%, în schimb mai mulţi decît 16,5%+1 au spus DA. Absurdul acestei situaţiei constă în faptul că dacă ar mai fi ieşit cîteva mii la referentum şi ar fi votat cu toţii NU, atunci referendumul ar fi fost validat, iar rezultatul ar fi fost DA.

Mostra de ma sus este un exemplu de extrapolare lineară. În linii generale ea lucrează așa – dacă azi găsești 100 de lei pe jos, înseamnă că și mîine vei găsi 100 de lei pe jos și înseamnă că peste un an vei avea deja peste 36.500 de lei găsiți pe jos.

Ideea unui sondaj e puţin alta. Sondajul arată sentimentul de moment al respondenţilor, astfel că între sondaje făcute în diferite perioade de timp şi/sau condiţii pot apărea anumite diferenţe, pe care sociologii din Moldova le numesc “tendinţe”, deşi de multe ori e vorba de simple erori de reprezantivitate. Găsirii a 100 de lei pe jos i se asociază o probabilitate de 0,001 pe zi, astfel că în mediu ai o probabilitate de 36,5% să găseşti o bancnotă de 100 de lei timp de un an, deşi ar putea fi şi mai puţin.

În continuare, Ion menţionează unii factori ce pot schimba sentimentul de moment al respondenţilor:

1. Factorul frigului….Scădem de la PLDM 2%, de la PL și PD cîte 1% și adăugăm comuniștilor 4%.
PCRM  - 31,7 % , PLDM – 20,6 %, PDM – 9,2 %, PL -8,4 %.
2. Factorul liderului……..Aici favoriți evidenți sunt PLDM (+2%) și PL (+1%)…..În schimb mai prost stau democrații (-1%) și comuniștii (-2%)….
PCRM  - 29,7 % , PLDM – 22,6 %, PDM – 8,2 %, PL -9,4 %.
3. Factorul Raider…… Avariția votantului va afecta comuniștii (-2%) și va bucura democrații (+2%).
PCRM  - 27,7 % , PLDM – 22,6 %, PDM – 10,2 %, PL -9,4 %.
4. Factorul administrativ…..Mașinăria statului va ajuta cel mai mult PLDM-ul (+2%) și PCRM-ul, care dispune de cele mai multe raioane controlate (+1%)
PCRM  - 28,7 % , PLDM – 24,6 %, PDM – 10,2 %, PL -9,4 %.
5. Factorul stabilității interne……… Dodon are mari șanse să plece din PCRM (-5%). Un alt partid cu erodare electorală e PLDM (-2%). Un tradițional cîștigător al scurgerii de membri e PD (+2%).

PCRM  - 23,7 % , PLDM – 22,6 %, PDM – 12,2 %, PL -9,4 %.

O enumerare destul de logică, deşi neexaustivă a factorilor ce vor influenţa în continuare comportamentul electoratul. Poate o scăpare ar fi că mulţi dintre aceşti factori deja şi-au făcut efectul şi probabil că nu mai au spaţiu de manevră pentru o creştere sau scădere în continuare a raitingului unui partid. Spre exemplu: factorul administrativ şi al liderului deja avantajează PLDM, în primul rînd.

Eu propun să facem o mică abstracţie de la aceşti factori şi să calculăm sumele procentuale obţinute de partide în cadrul sondajului IMAS: 69,9% vor vota cu unul din cele 4 partide dacă mîine ar fi alegeri în ţară. Presupunem că toate celelalte partide ar fi votate de 5% în total (poate şi mai mult), astfel va ieşi că circa 75% dintre alegători ar VOTA PE CINEVA la alegeri. Şi aici nu este vorba de indecişi, pentru că indecişii sunt în cealaltă 25%.

Acum amintiţi-vă cînd ultima dată la vreun scrutin în Republica Moldova au participat 75% din alegători? Corect, niciodată. Nici măcar pe aproape nu au fost înregistrată aşa rată de participare. Ce înseamnă asta? Înseamnă că structura răspunsurilor din sondajul IMAS, de altfel ca şi la toate sondajele precedente, nu corespunde deloc cu structura celor care real participă sau nu la vot, adică a populaţiei de 18 ani şi mai mult din Moldova.

La alegerile parlamentare din Moldova participă mai puţin de 65% de alegători, afirmaţie valabilă pentru ultimile patru scrutine parlamentare. Între aceste 65% care au venit la vot, mulţi au fost indecişi. Dacă se presupune că fiecare al treilea alegător a fost indecis, înseamnă că doar 41-42% din populaţie e decisă cu scurt timp înainte de a vota. Conform IMAS şi a altor sondaje anterioare, această rată e de peste 70%. Proporţiile neconcordanţei sunt enorme.

Alte tipuri de erori de reprezentativitate sunt mai greu de depistat. Ele au fost destul de evidente în timpul exit-pollurilor cînd a fost foarte clar că ponderea tinerilor a fost prea mare în eşantion, la fel ca şi ponderea persoanelor cu studii superioare.

O dovadă concludentă a sondajelor eronate a reprezentat-o acelaşi exit-polluri făcute la ultimele alegeri, care nu “preziceau” nici configuraţia finală a Parlamentului RM, dar nici măcar ordinea partidelor după procentele acumulate. Erorile dintre datele exitpollurilor şi a rezultatelor alegerilor au fost enorme, în condiţiile în care la exitpoll participau peste 10.000 de persoane ce real au votat.

În final, cum putem vorbi despre reprezentativitatea/corectitudinea unui sondaj cu puţin peste 1000 de respondenţi, dintre care doar ceva mai mult de 700 au indicat un partid pe care l-ar vota, dacă un sondaj cu eşantion de cel puţin 10 ori mai mare, cu un număr de participanţi de cel puţin 13 ori mai mare dă erori enorme.

Atunci cînd abaterile sunt substanţiale, “configurarea parlamentelor” în baza rezultatelor nu reprezintă nimic altceva decît încercarea de a găsi 100 de lei pe jos pe stradă. Adică e posibil să-ţi reuşească, dar şanse sunt foarte mici.

Merci, Ion, pentru idea de a scrie!

Share on Facebook

Cele mai bune idei au fost demult inventate de alții, trebuie doar de le implementat!

- Da nu eio – ătu demakratiiu! au zis rușii și au decis soarta Rusiei cel puțin pentru următorii 12 ani. Biznesplanul e simplu:

1. Extinzi mandatul de la 4 la 6 ani, fără a limita numărul total de mandate ce pot fi deținute de un președinte.

2. Faci o dată la două mandate o rocadă între prim-ministru și președinte.

În rezultat – aceeași oameni conduc liniștit și stabil țara mulți ani înainte. Mai ales că ei sunt încă tineri și anul 2024 s-ar putea să nu fie ultimul în cariera lor de oameni de top în Rusia.

Haideți să comparăm interesele de business din Rusia cu cele din Moldova: diferența este enormă, imposibil de comparat. În același timp, Rusia și-a ales propria cale în care toate interesele de business nu doar vor fi protejate, ci se vor dezvolta în continuare.

Care sunt interesele de business în Moldova? Foarte mici, în comparație cu economia mondială! Care sunt tensiunile politice ce țin de aceste interese: Enorme!

Dragi AIE-iști, luați și învățați carte, mă băiați! (vorba profului meu de fizică)

Share on Facebook

Ce bine e atunci cînd ideile de articole îți vin în vis Pentru cei care nu cunosc limbajul Matlab, să nu-și facă mari griji, probabil nu vor avea nevoie de el pe viitor Just enjoy reading this article.

r

Bine, recunosc că nu am scris niciun program în Matlab, doar învăț, plus nu am folosit corect funcția rand în programul de mai sus. Oricum, ideea acestui articol este una cît se poate de simplă:

Dacă în Matlab faci o greșeală de scriere, atunci tot programul poate să se ducă de rîpă, în același timp în lmbia rmonâă pțoi să sirci cum verai, oirucm vei îțnleege.

Dacă cineva scrie așa text: „Credeti in cresterea economica cu care se lauda guvernarea? Eu nu. In 30 min voi veni cu argumente in direct la Moldova 1. Incercind sal conving si pe fostul coleg Lazar Valeriu.”, în care lipsesc diacritice, în care în loc de să-l e sal, iar ultima propoziție, probabil ar fi trebuit să fie reformulată. Pe cine deranjează? Toți înțeleg, nu?

Voi încheia în stilul lui Veaceslav Stăvilă:

Dacă oamenii pot citi cu greșeli, dar înțelege sensul, iar computerul acceptă doar texte corecte, înseamnă că omul e mai deștept ca computerul?

PS Dacă pe cineva l-a deranjat cacofonia, să știe că mi-e indiferent de sentimentele lui

PPS Nu vați pus așa întrebare: de ce limbajele pentru computere sunt numite limbaje și sunt asemănate limbilor și nu invers?

… ultima întrebare e retorică, nu necesită răspuns

Share on Facebook

I-am promis lui Victor Gotișan că voi scrie un articol despre avantajele pe care le are Chișinăul față de Boston. Iată care-s:

1. Transportul public. Aici, Chișinăul are mai multe avantaje. În primul rînd, călătoria cu transportul public e mult mai ieftină: 18 cenți cu trolebuzul și 27 de cenți cu microbuzul sau autobuzul. În Boston prețurile sunt 1,25 dolari cea mai ieftenă călătorie cu autobuzul, 2 dolari – cea mai ieftenă călătorie de o stație cu trenul, circa 1,7 dolari – cu metroul. Abonamentele la transportul public din Boston concurează cu coșul minim de existență din Moldova, unele chiar și cu salariul mediu pe economie. De asemenea, transportul în Chișinău este foarte accesibil, poți să ajungi repede și fără a aștepta mult la stație din orice oraș al Chișinăului în celălalt capăt. În Boston, poți sta și o oră așteptînd transportul tău, iar circulația este relativ intensă doar în zona centrală. Tot aici, trenurile merg conform graficului, pe cînd autobuzele foarte aleator. Uneori, autobuzul poate să întîrzie suficient de mult ca tu să scapi trenul și atunci nu mai ai cum să ajungi repede la locul de destinație. Taxiurile în Chișinău sunt foarte ieftine: cu pînă la 5 dolari poți ajunge din orice sector al capitalei în celălalt. În Boston, cu 8 dolari parcurgi abia o distanță de 4km și taximetristul mai așteaptă și „tips” (bacșiș) de la tine.

2. Pietonii sunt discriminați în Boston. Dacă nu ai mașină, așa cum e situația mea, te pomenești în situația unui pieton, care este nevoit să lupte cu jungla urbană ce-l înconjoară și care nu prea îl agrează. În primul rînd, trebuie să depinzi de transportul public, care circulă mult mai rar decît în Chișinău, iar la unele ore (amiaza) e chiar foarte greu să ajungi dintr-un punct A în punctul B. Seara (după 7), duminica și de sărbători, multe zone rămîn pur și simplu fără niciun transport public. Cînd plouă, șoferii nu se gîndesc prea mult să te menajeze, poți fi stropit din cap pînă în picioare cu apă, de asemenea, mașinile nu reduc viteza dacă trec pe lîngă pietoni, în condiții de ploaie. La intersecții, dacă e să respecți regulile, trebuie să stai minute bune ca să aștepți culoarea „verde” pentru pietoni. Dacă ai de mers mai multe intersecții pe jos, începi să-ți scuipi sufletul. Soluții sunt două: sau stai ca fraierul și aștepți „verdele”, sau îți asumi un risc și traversezi la roșu. Multe drumuri importante pur și simplu nu au cărări pentru pietoni. Se pare că și cicliștii au mai multe drepturi. Din motive pe care eu nu le-am înțeles, ei circulă și pe cărările și așa înguste pe unde circulă și pietonii, deși ar putea lesne să circule pe stradă, unde e mult loc.

3. Internetul. Am rămas stupefiat cînd am aflat că prin high-speed-internet (Internet de viteză mare) se subînțelege și o viteză ce nu depășește 1Mbs. Costul acestei viteze ce poate varia între 0,5-1Mbps, dar poate și mai mică în anumite cazuri este de 25 dolari pe lună. Se mai achită și 20 dolari taxa de conectare. Și asta nu-i tot: mai trebuie să mai achiți suplimentar taxe cuprinse între 6 și 15 dolari pe lună. Deci poți plăti între 31 și 45 de dolari pe lună pentru un Internet ce cu greu îl găsești în Chișinău la așa viteză. La mine acasă achitam doar 13,5 dolari pe lună pentru o viteză de 40/40Mbps, alții cu așa bani au viteze chiar mai mari în Chișinău. Credeam că așa Internet găsești doar în țările lumii a treia (viteză mică, preț mare). Aici Chișinăul stă muult mai bine pentru că instalarea e gratis, tragerea cablului e gratis (dacă e la bloc), instalarea modemului – gratis, plătești doar Internetul și poți face ce vrei.

4. TV. Nu știu cine privește 100 de canale și cine 400 de canale, oricum, nu există abonamente ieftine pentru TV. Dacă în Chișinău plătesc sub 8 dolari pentru televiziune digitală cu pînă la 100 de canale, aici ar trebui să achit circa 50 usd.

5. Obținerea unui card bancar. Procedura este mai anevoioasă aici, decît în Chișinău. Cardul îl primești în 2 săptămîni, inclusiv aparte cardul și aparte PINul, peste cîteva zile. În Chișinău, această procedură de obicei durează pînă la 3 zile, cînd primești cardul și PINul odată.

6. Închirierea unui apartament. Dacă în Chișinău ai bani și nu ai griji cu închierea apartamentului, atunci în Boston nu-i suficient doar să ai bani. Trebuie să aplici pentru un anumit tip de apartament, care să corespundă dimensiunii familiei (spre exemplu, nu știu de ce ei consideră că un copil de 2 ani are nevoie de o cameră separată, de parcă mare grijă au ei față de el). Chiar dacă corespunzi tuturor criteriilor, ceea ce nu întotdeauna e posibil, mai trebuie să scrii o aplicație, care uneori e cu plată, și trebuie să aștepți dacă vei fi selectat sau nu. Cu alte cuvinte, poți să ai mii de USD în buzunar și să stai ca prostul în stradă că nimeni nu te va primi. Prețurile sunt foarte mari, dar asta nu înseamnă automat că și condițiile sunt bune. Cu 1200 usd pe lună poți închia un apartament răpănos, neîngrijit și în stare de „descompunere”. Ca să închiriezi un apartament mai decent, trebuie să mai adaogi cîteva mii. Un alt lucru stupid care l-am observat aici: apartamentele se închiriază fără mobilă. Adică, chiar dacă și ai închiriat un apartement, atunci trebuie să începi să cauți mobilă. Chiar dacă o găsești, ai probleme că nu o poți transporta, îți trebuie mașină… Mai în scurt, fiecăruia cum îi merge… Pînă la urmă, dacă și ai găsit mobilă second-hand, atunci cînd părăsești apartamentul, trebuie să scapi de mobilă. De cumpărat slabe șanse că cineva va cumpăra, o soluție „eficientă” e să scoți mobila în stradă și s-o lași.

7. Oamenii pe stradă sunt mai îngrijiți în Chișinău. Asta e o regulă generală. În Chișinău mai rar poți să vezi pe stradă oameni îmbrăcați în haine de casă, murdare și/sau necălcate. Cel mai șocant mi s-a părut cînd o femeie în autobus, care stătea chiar în fața noastră, a început să-și pieptene părul său plin de mătreață și se vedea cum se desprinde părul din cap și cum atîrnă de pieptene, iar unele fire plutind apoi prin autobus.. A fost o fază nu atît șocantă, cît grețoasă.. În Boston poți vedea oameni îngrijiți, doar că trebuie să vii mai aproape de centru, pe la periferii, slabe șanse.

8. Schimb valutar. Nici nu știu unde aș putea schimba niște euro prin zonă. La filiala unde mi-am deschis contul mi-au spus că ei nici nu pot schimba euro în dolari și nici nu pot depune euro direct pe contul de dolari. Ei mi-au sugerat să caut o reprezentanță în Downtown (centrul Bostonului). În Chișinău, ar fi durat 10 minute să fac așa ceva.

Mă opresc aici, nu mi-am pus scopul să fac din Chișinău un oraș ideal, ceea ce nu este. Din păcate, m-am întîlnit în ultimele două săptămîni cu foarte multe situații care mă făceau să-mi aduc aminte cu nostalgie de Chișinău. Trebuie să ne mîndrim că multe lucruri la noi sunt mai comode, mai simple, mai rapide, mai accesibile. Nu am menționat serviciile de sănătate, care sunt foarte scumpe. Dacă e să mă exprim sarcastic, în Boston e mai ieftin să mori decît să te îmbolnăvești și să „beneficiezi” de serviciile de sănătate de pe loc. Dar cel mai ieftin e să ai sănătate de fier și să nu te îmbolnăvești deloc. Da, fetele sunt mai frumoase în Chișinău, și mai elegante… aici rar vezi așa ceva..

Share on Facebook

Ce e deosebit în proiectul Academia Ideilor II? De ce ar trebui tinerii să aplice la el? Cine sunt persoanele eligibile? Cine sunt organizatorii? Ce oferă proiectul, de fapt? Astea şi multe alte întrebări apar atunci cînd cineva aude despre proiectul Academia Ideilor II.

Voi încerca să ofer răspunsuri la unele din ele:

Academia Ideilor este un proiect aflat la a doua ediţie şi presupune cîteva “update-uri” (actualizări). Printre ele: mai mulţi specialişti participanţi în cadrul proiectului, mai mulţi tineri vor avea să participe la AI2 în oraşele Chişinău, Bălţi şi Tiraspol, vor fi mai multe activităţi aplicative, vor fi mai mulţi organizatori care vor ghida membrii. În rezultat: mai multă comunicare, mai multe persoane implicate şi rezultate mai mari pentru fiecare participant în parte.

Filosofia proiectului este că un tînăr (18-26 ani, deşi asta nu este o limită strictă) are anumite idei pe care ar dori să le implementeze şi are anumite cunoştinţe în domeniul economic. Poate că idea sa ţine de antreprenoriat sau de realizarea unui proiect, sau efectuarea unui studiu. Proiectul AI2 oferă posibilitatea acestui tînăr să se întîlnească cu alţi 29 de tineri din aceeaşi localitate şi cu încă 60 de tineri din alte oraşe, cu care ar putea comunica şi ar putea realiza o echipă pentru a-şi implementa idea şi/sau a-şi îmbogăţi cunoştinţele în domeniul economic.

Pe lîngă aceasta, va fi o echipă de 4 organizatori care se vor preocupa de toate aspectele logistice ale proiectului, astfel că membrii doar vor savura proiectul, iar implicarea lor în partea organizatorică va fi doar la dorinţă.

Vor fi specialişti ce vor ghida membrii AI2 pentru fiecare din cele 8 module cu tematică economică. La fiecare două module încheiate, membrii vor avea posibilitatea să-şi confrunte suplimentar ideile/proiectele sale cu specialişti în domenii în două etape: în format închis, cu participarea specialiştilor şi a ceilorlalţi membri şi în format extins: în cadrul unei prezentări publice ce va fi vizionată de cel puţin 10.000 de persoane.

Institutul IDEA va aplica şi pentru proiectul AI2 un sistem de punctare a membrilor, reieşind din performanţele realizate, iar cel care va acumula cele mai multe puncte, va fi ajutat de către echipa IDEA să-şi realizeze idea/proiectul.

Modalitatea de aplicare este destul de simplă: trimiteţi un CV actualizat la adresa academia.ideilor@gmail.com şi un formular completat (faceţi click pentru descărcarea lui).

Dacă doriţi alte detalii despre proiect, scrieţi pe adresa academia.ideilor@gmail.com sau pe mihai@bologan.com

Pentru a vedea cum a decurs primul proiect, intraţi pe site-ul oficial: www.academia-ideilor.org

Share on Facebook

Mai sunt cîteva consilii raionale în care nu s-a ales președintele de raion, dar situația generală e destul de clară. Coaliții care mai de care, în special cele „marca harbuzului” au decis cine să fie președinte de raion, fără a fi constituit un acord AIE la nivel local. Anterior, am propus un algoritm ce ar fi ajutat partidele la partajarea funcțiilor, care nu a fost luat în considerare de niciun partid.

Astfel, consecințele coalițiilor roșietice sunt următoare: PCRM a mai obținut 4 mandate de președinte de raion, de asemenea mai multe posturi de vicepreședinte de raion. PLDM – principalul partid ce a declanșat șirul de coaliții netradiționale în consiliile raionale, a mers la un război direct cu celelalte componente ale Alianței: 4 raioane, ce conform algoritmului, ar fi revenit PDM, au ajuns la PLDM, la fel ca și două raioane ce ar fi revenit PL. Doar un singur raion a fost cedat de PLDM – în Căușeni a fost ales un reprezentant al PDM.

PCRM a obținut cele 4 funcții suplimentare de la: PLDM (Fălești, Cahul), PL (Anenii Noi), PD (Florești).

La moment sunt 3 raioane, atribuite conform algoritmului către PLDM, dar în care nu s-a decis asupra președintelui de raion. Situația nu este clară nici în Cantemir, ce ar fi putut ajunge la PL. Făcînd abstracție de aceste 4 raioane, PL a rămas cu o singură funcție din 4, PCRM a mai adăugat 4 la cele 6, PLDM a adăugat 3 la cele 9, iar cel mai mult de suferit a avut PDM – a pierdut 4 funcții, rămânând cu 5.

Mai jos vă propun un tabel ce arată diferența între algoritmul meu și realitatea:

Astfel PLDM ar putea avea 16 funcții, dacă își păstrează cele 3 raioane incerte și mai obține și mandatul în Cantemir. PCRM va rămîne, cel mai probabil cu 10 funcții, la fel precum PDM va avea 5, iar PL va rămâne cu una singură.

Mai jos urmăriți cele cîteva scenarii propuse după alegeri și rezultatul obținut:

Dacă facem o consolidare a celor 4 scenarii inițiale, punând pe de-o parte scenariul PLDM, pe cealaltă parte – media artimetică a celorlalte 3, obținem două scenarii generale:,

Scenariul PLDM: PCRM – 6, PLDM – 23, PDM -3, PL – 0.

Scenariul alternativ: PCRM – 6, PLDM – 12, PDM – 9, PL – 5.

Rezultatul final: PCRM: +67% peste media scenariilor, PLDM: -9% sub media scenariilor, PDM: -17% față de media scenariilor, PL: -60% față de media scenariilor.

Dacă conducătorii de partide ar fi cunoscut un pic din Teoria Jocurilor, avînd cele două scenarii la îndemînă, ei ar fi putut ajunge la o soluție de compromis în care PCRM să conducă 6 raioane, iar membrele AIE – 26 (inclusiv PLDM – 17, PDM – 6, PL – 3) . PLDM a ales o tactică ce i-a adus chiar mai puține mandate de președinte de raion, comparativ cu punctul de echilibru la care s-ar fi putut ajunge în negocierile cu componentele AIE (confruntarea celor 2 scenarii). În același timp, PCRM a fost unicul partid ce a cîștigat cu adevărat din acest joc, deoarece inițial ei nici nu figurau ca jucători în cele 26 de raioane, iar pînă la urmă au mai obținut încă 4 mandate.

Harta completată o adaog mai jos. Ca bază sunt luate rezultatele algoritmului alcătuit de mine, cu corectările necesare, unde e cazul (dacă s-a ales deja președintele). Din 28 de raioane, algoritmul meu a numit culoarea de partid a 17 președinți de raion.

Incerte sunt raionale: Ungheni, Rezina, Cimișlia și Cantemir.

PS Este o vorbă în popor: unde trei nu se pot înțelege, vine al patrulea și îi „împacă”, făcându-și parte.

PPS toată informația privind rezultatele alegerilor am obținut-o din paginele Web mass media și a consiliilor raionale.

Share on Facebook

Sursa: Publika.md, www.bologan.com

Ieri mi-am mutat viza de reședință la PublikaTV, unde am participat la două emisiuni.

Inițial, am fost la o emisiune mai serioasă, „Țara lui Dogaru”, unde am discutat despre situația de la Franzeluța, situația privind demiterea directorului general, o eventuală criză de pîine ș.a. M-am referit la aspectul de show a celor ce se întîmplă, la ceea că spectacolul abia începe și că ar putea dura mult timp, că este o legătură între acest scandal și disensiunile din cadrul AIE, că nu avem motive să ne îngrijorăm pentru o criză de pîine sau de scumpire a prețului pentru aceasta, dar cel mai important: am spus că nu sunt prezentate public dovezi asupra celor spuse, ci se fac doar declarații deșarte.

Iată și emisiunea: (partea cu Franzeluța se conține în primele 15-20 min din emisiune)

Dacă nu apare video, priviți-l pe www.bologan.com

Apoi, înainte de miezul nopții, am participat în premieră la emisiunea „Las că-i ghini”, cu Seva și Bogdan. Emisiunea a fost mai deosebită pentru mine pentru că habar n-aveam ce urma să discutăm, deci eram „total nepregătit”, fiind pus în fața unui examen de BAC, bazîndu-mă doar pe propriile cunoștințe De cealaltă parte, se aștepta ca trupa Eagles „să intre” pe vreo 15 minute în emisiune, ceea ce nu s-a întâmplat pînă la urmă, lucru care a făcut ca prezentatorii să improvizeze mult. Până la urmă a ieșit o improvizare în trei foarte reușită!

Dacă nu apare video, priviți-l pe www.bologan.com

Am discutat despre economie, despre de ce unii moldoveni sunt fericiți, de unii o duc rău, am mai făcut glume, am făcut niște parabole pentru a descrie un pic altfel economia noastră ș.a. Priviți, e interesant

Share on Facebook

Cele trei partide și-au spus cuvîntul, bazîndu-se pe unul din următoarele principii, foarte simpliste, de altfel:

1. Partidul din AIE ce a luat cele mai multe voturi desemnează președintele.

2. Numărul de funcții se repartizează conform scorului general pe țară.

Voi demonstra că niciunul din aceste principii nu este funcțional și voi propune un algoritm echitabil ce ar putea ajuta partidele din AIE să aleagă Președinții de raioane. În privința vicepreședinților, nu e problemă, partidele ce nu dețin funcția de președinte vor avea cîte o funcție de vicepreședinte.

Metoda Bologan de partajare a funcțiilor de Președinte de raion:

Explicații tabel: Coloana 1: numărul raionului, conform algoritmului de repartizare. Coloana 2: partidul care va conduce raionul. Coloana 3: Denumirea raionului. Coloana 4-9: mandate de consilier raional obținute de PCRM, PLDM, PD și PL respectiv și în total. Restul coloanelor arată balanța dintre sprijinul oferit și cel primit. În ultimele 3 coloane sunt hașurate celulele ce indică cea mai favorabilă balanță.

Pasul 1: Nu ne intereasează procentele sau numărul de voturi primite la alegerile locale. Ne uităm strict la numărul de consilieri în fiecare consiliu raional. De asemenea, nu ne interesează scorurile obținute de alte partide decît PCRM, PLDM, PD și PL.

Pasul 2: Căutăm raioane în care unul dintre partide a obținut majoritatea în Consiliu. Este vorba de PCRM, care a obținut majoritatea în 6 raioane: Taraclia, Dubăsari, Ocnița, Basarabeasca, Edineț. Cu excepția ultimului, celelalte sunt mici. Doar în Edineț și Ocnița sunt cîte 33 consilieri, în rest – 27. Și Șoldăneștiul mai are 27 de consilieri, dar acolo a învins AIE.

Pasul 3: Aceste șase raioane le dăm la o parte. AIE a pierdut clar acolo, deci nu contează cîte mandate de consilier are fiecare partid în ele. Ne focusăm pe alte 26 de raioane, unde AIE a luat majoritatea (cu excepția Rîșcaniului, unde mai au nevoie de voturi din partea altor consilieri).

Pasul 4: Niciunul dintre partidele AIE nu a luat majoritatea în niciun Consiliu Raional. Deci, e prematur să atribuim 23 de raioane PLDMului și 3 PDului (principiul 1). Pe de altă parte, dacă luăm raportul între numărul de consilieri în cadrul celor 3 partide, ar trebui ca 12 raioane să revină PLDM, 9 către PD și 5 către PL. Problema e: care raioane și cum vor „împărți harta Moldovei” președinții partidelor din AIE? Soluția e simplă: trebuie de aplicat o metodă ce va ține cont doar de scor și nu de alte aspecte politice, economice sau sociale în cadrul distribuirii funcțiilor.

Pasul 5: Aici mi-a fost cel mai dificil să găsesc o metodă echitabilă, bazată pe un principiu simplu și transparent, pentru distribuirea funcțiilor în cadrul raioanelor în care AIE a cîștigat. Am încercat cîteva metode, dar ele nu dădeau rezultate bune.

Principiul: Pentru a alege un Președinte de raion, un partid din AIE are nevoie de SPRIJIN din partea celorlalte partide. Deci, într-un raion două partide sprijină pe al treilea, în alt raion, alt partid este sprijinit. Important e ca sprijinul oferit și cel primit să se echilibreze pentru fiecare partid.

Din acest principiu reies următoarele:

• Partidele cu mai multe mandate de consilier pot oferi mai mult sprijin, deci pot și primi mai mult sprijin, deci vor deține mai multe funcții.
• Partidele mai mici, vor oferi mai puțin sprijin, dar prin sprijinul cumulat acordat altor partide, pot obține și ele cîteva funcții de președinte de raion.

Algoritmul: PLDM, ca partid cu cele mai multe mandate alege primul raion. Se alege raionul după următoarele criterii:

• a. Unde partidul are cele mai multe mandate de consilier
• b. Unde ponderea mandatelor este mai mare în Consiliu (adică dacă e de ales dintre un raion cu 33 de consilieri și unul cu 35, se dă preferință primului).
• c. Dacă e egalitate la a. și b., atunci se alege raionul în care AIE a luat cele mai multe procente.

PLDM alege Teleneștiul, pentru că are 14 consilieri și CR Telenești are mai puțini consilieri decît în Hîncești (33 față de 35). Astfel, PLDM a obținut un sprijin de 15 voturi din partea PL și PD pentru a obține postul de președinte de raion. Un lucru important: chiar dacă un partid are nevoie de mai puține voturi pentru a alege președintele de raion, se consideră toate voturile celorlalte partide ca „sprijin”.

De aici și în continuare, pentru fiecare partid se calculează „balanța sprijinului”, ca diferență dintre voturile acordate altor partide și celor primite de la alte partide.

De fiecare dată alege acel partid, ce are o „balanță a sprijinului” mai favorabilă.

Conform acestui algoritm, fiecare partid, cînd vine momentul să aleagă raionul, își va alege regiunea unde a obținut un scor mai bun, deci nu se va face alegerea în defavoarea altui partid.

În urma partajării, utilizînd această metodă, PLDM-ului i-au revenit 12 funcții de președinte de raion, PD-ului – 9 funcții și PL-ului – 5 funcții. Fiecare partid, în raionul în care va deține funcția de președinte, deși nu are o majoritate în Consiliu, totuși are un număr mai mare de membri, comparativ cu celelalte raioane.

Algoritmul propus de mine rezolvă cîteva probleme:

1. Însuși modul de distribuire a funcțiilor.

2. Este un mod transparent de a determina ce raioane trebuie conduse de partidele din AIE. Nu depinde de factorul uman, partajarea făcîndu-se automat.

3. Dă și o explicație la întrebarea: „De ce PLDM, cu 257 de consilieri trebuie să conducă 23 de raioane, iar PD și PL, cu 296 de consilieri împreună, doar 3?”. Răspunsul este dat de principiul: „eu îți ofer sprijin – tu îmi oferi sprijin”. (este vorba de consilieri în CR din cele 26 de raioane disputate).

4. PLDM, chiar dacă nu obține 23 de șefii de raion, totuși își asigură conducerea în cele mai importante și mai mari raione: Cahul, Căușeni, Hîncești, Ungheni, Soroca. PDM ar conduce în Orhei și Drochia, iar PCRM în Edineț.

Pînă la urmă, chiar și copii cînd trebuie să mănînce tort, tot trebuie cumva să-l taie în felii și să guste din el, nu să se uite la tort și să se sfădească.

PS Știu că nimeni din politicieni nu va lua în serios această analiză, oricum o voi trimite pe adresele de e-mail a partidelor. Poate cuiva îi va părea interesantă.

Share on Facebook

Cel puțin două nopți nedormite. Apăsări în continuu pe F5. Accesări pe cec.md, unimedia.md, publika.md, jurnal.md ș.a. Exit-poll făcut aiurea. Rezultate amăgitoare. Răsturnări de situație. Toate acestea, plus o cisternă de zoi electorale, au fost ingredientele principale ale unei campanii electorale pentru alegerile locale din Chișinău.

Dorin Chirtoacă nici nu a reușit bine să reintre în funcție, că s-au început cîrcotelele. Cei din PCRM încearcă să contesteze alegerile. Un grup de bloggeri, analiști de tot soiul, chiar și politicieni au început să vorbească parcă în același glas: „dapu Chirtoacă a cîștigat pentru că a avut noroc”, „Dorin n-a meritat victoria, lumea de fapt a votat contra lui Dodon”, „a fost un vot de conjunctură”, apoi diferite referințe la situația geopolitică, ce s-a reflectat și în alegerile din Chișinău și multe altele.

Am decis să dedic ultimul articol din 2011 pe care îl scriu despre politică, pentru a compensa acest aflux de neadevăr.

1. Mi-e interesant, își poate imagina vreun analist sau blogger, sau politician, ce înseamnă 186.918 de oameni? Dacă cineva din ei crede că acest număr de oameni ar încăpea în Piața Marii Adunări Naționale, atunci se înșeală amarnic. La o ședință a Clubului IDEA, am demonstrat că în PMAN pot încăpea maxim 78 mii persoane, în cazul că oamenii stau și pe străzile alăturate, dar și trotuarul de lîngă Arcul de Triumf (vezi imaginea). Astfel, cei care au votat pentru Dorin Chirtoacă, ar umple de 2,5 ori PMAN, cu condiția că stau înghesuiți. În afară de Chișinău, nu mai există niciun oraș în Moldova (nici Tiraspolul) cu o populație de 186.918 persoane. Cu alte cuvinte – este un număr enorm, chiar cu circa 56.000 mai mult decît a luat Dorin Chirtoacă în 2007, în turul II. Atunci, actualul primar, a obținut peste 60% din voturi.

2. Dat fiind că vorbim despre un număr impunător de persoane, nu-i putem considera proști, sau oportuniști, sau oameni care votează după cum suflă vîntul, sau oameni care îl urăsc personal pe Dodon. Poate printre ei sunt și de-aceștea, dar ei sunt puțini.

3. Eu degrabă voi ajunge la vîrsta la care Dorin a devenit Primar General al municipiului Chișinău. Și nu am realizat mai nimic în comparație cu el. Mulți analiști și bloggeri care-l critică pe Dorin, demult au peste 30 de ani și se mulțumesc mai mult să discute succesele altora, decît să se gîndească să facă ceva asemănător.

4. Dorin n-a venit la Primăria Chișinău, căzînd din „zarzăre”. El a început drumul spre Primărie la 25 de ani, cînd participa la ședințele Consiliului Municipal, atunci cînd primarul în exercițiu, dl Ursu, din anumite motive, încerca să-l alunge pe Dorin afară din sala de ședințe. Probabil, dlui Ursu acum îi este rușine de acel gest. Poate nu.

5. Dorin a participat la alegerile pentru Primăria Chișinău din 2005, înregistrînd în cele 6 participări ale sale la alegeri scoruri din ce în ce mai mari. Vedeți graficul aici. De fiecare dată, mai mulți oameni au venit la urna de vot și au votat Dorin Chirtoacă. Numiți-mi un partid politic sau persoană politică din Moldova, ce și-a îmbunătățit constant, de fiecare dată, numărul de voturi pe parcursul a ȘASE scrutine consecutiv?

6. A merge la votare este un efort. Uneori nu ieși din casă pînă la magazinul de la colț să-ți cumperi de mîncare că ți-i lene, dar încă să „te tîrîi” pînă la secția de votare, care este mai departe de casă? Și de la votare nu-ți trece foamea, în fond: faci un lucru care poate să-l ajute pe altcineva, nu pe tine. Păi iată: 186.918 de chișinăuieni n-au stat cu fundul în fotoliul din fața televizorului, și-au dezlipit degele de la tastele laptopului, au pus pe planul doi coacerea frigăruiului și a alte chefuri și au mers la votare și au pus ștampila în dreptul lui Dorin!

7. Mitul că alegătorii lui Dorin trăiesc în suburbii este total greșit. În primul rînd, suburbiile fac parte din municipiul Chișinău, la fel ca și orice alt sector al orașului. Într-un articol, am demonstrat că voturile lui Igor Dodon sunt mai concentrate în sectorul Botanica (26%), decît voturile lui Dorin Chirtoacă în suburbii (24%). Deci, dacă scoatem Botanica și suburbiile din municipiu, va cîștiga Dorin Chirtoacă. Articolul e aici.

8. Ceea că Dorin Chirtoacă este incompetent nici nu voi comenta. La noi, dacă vreai să vorbești ceva, doar ca să nu taci, începi să spui că cutare e „incompetent”, sau că el „aberează” sau alte cuvinte ce nu caracterizează discursul unui profesionist.

9. În Chișinău nu se investește? Sau poate că se investește puțin? Aha, Mallurile au apărut din nisip, centrele medicale au crescut singure după ploaie, trolebuzele au fost aduse de tren ș.a. Chirtoacă n-are nicio legătură cu asta…

10. Chirtoacă nu face nimic pentru tineri și copii? Probabil cei care stau în parcuri și în licee cu laptorurile conectate la Internet, plătesc cîte 150 de lei pe lună la Orange și nu stau gratuit pe Internetul oferit de Primărie și Starnet. Aproape în fiecare cartier este un loc de joacă pentru copii. La mine în cartier s-a construit al treilea teren. Probabil că și aceste locuri de joacă au fost aduse de Moș Crăciun pentru copii cuminți.

11. Își aduce aminte de cîte bănci erau în parcurile din Centru? În GP „Ștefan cel Mare”, erau cîteva în jurul havuzului și pe Aleea Clasicilor, în rest cam puține. Cît am fost liceian, apoi student, chiar era o problemă să găsesc o bancă liberă, lucru frustrant, dacă mai ești cu cineva. Acum sunt bănci cîte dorești și mult mai multă lume se poate relaxa în Parc. În Parcul Catedralei, chiar erau foarte puține bănci, acum sunt multe. Iarăși, băncile probabil au fost aduse de Zîna brazilor, tot Zîna brazilor le-a vopsit în verde și le-a instalat. Chirtoacă, clar că n-are nicio treabă cu asta.

12. Probabil pe toți îi doare fix în cot, sau într-o altă parte moale a corpului că lîngă Chișinău trebuia să se construiască o fabrică de ardere a deșeurilor. În contractul semnat pînă în 2007, era stipulat că: a. Fabrica putea să importe deșeuri de peste hotare. b. Cetățenii din Chișinău erau OBLIGAȚI să cumpere energia electrică produsă de fabrică. c. Primăria TREBUIA SĂ GARANTEZE cu propriile proprietăți faptul că cetățenii vor achita pentru energia electrică livrată. Cu alte cuvinte, dacă contractul s-ar fi semnat în așa formă, am fi supt degetul, la propriu, pentru că am fi devenit prizonierii unui agent economic străin, care ar fi putut pune la pămînt bugetul Primăriei. Ceea că au fost renegociate condițiile și toate aceste 3 puncte nu mai figurează în contract sunt meritele probabil lui Papa Carlo, doar Dorin e incompetent, cum poate el rezolva așa ceva.

13. Maidanezii. Cui îi plac maidanezii? Păi să-i ia și să-i crească. Mie nu-mi plac maidanezii. Ei prezintă pericol pentru mine și pentru familia mea. Băiatul meu nu se poate apăra de maidanezi, chiar și eu n-aș face mare lucru dacă m-a întîlni cu vreo 10 „indivizi”. Cînd Dorin a încercat să rezolve această problemă într-un mod civilizat, ce s-a întîmplat? I-au sărit în cap apărătorii de animale. Acum fără mare tam-tam, numărul lor se micșorează. Probabil că Dorin nici nu știe despre asta. Vin noaptea hoții de cîini și îi iau.

14. Parcul Valea Morilor. Chiar dacă în acest an s-a dat drumul la apă și în curînd lacul va fi din nou plin, nimeni din mass-media nu se grăbește să-l califice drept ca un succes al Primarului. Probabil că meritele trebuie să i le atribuim Zeului Apelor – Neptun, ce singur a scos nămolul din lac și l-a reumplut cu apă. Pentru a-și încununa opera, a adus și două lebede pe lac.

15. În Chișinău nu se investește în construcții. Spre exemplu: în Soroca, nu s-a construit niciun bloc nou de locuințe de la independență. Populația Tiraspolului a scăzut cu circa 40.000 de oameni în 20 de ani, iar Chișinăul continuă să crească, inclusiv și localitățile din suburbii.

16. Profesorii din Chișinău au beneficiat de creșteri salariale mai mari decît restul republicii.

17. Problema gunoiului. Stau la Ciocana și nu mai sunt probleme cu evacuarea gunoiului.

18. Demiterea angajaților corupți…. este oprită de justiția moldovenească, ce îi repun în funcție pe cei demiși din nou și din nou.

19. Mitul „Dorin – Superman”. Nu este Dorin un Superman. El este un om, în primul rînd. Atunci cînd cineva spune că nu i s-a rezolvat o problemă, el/ea trebuie să-și pună în primul rînd întrebarea: este Primarul General al Municipiului Chișinău persoana care trebuie să-i rezolve problema? Poate este o problemă ce se rezolvă la nivel de Pretură, sau de Direcție sau poate este o persoană concretă care trebuie să se ocupe de asta. Dacă persoana respectivă nu-i rezolvă problema, te adresezi mai departe, dar menționezi că persoana ce a examinat anterior problema este coruptă sau incompetentă, lucru pentru care ar putea zbura din Primărie. Din păcate, oamenii se obișnuiesc să se plîngă că Dorin e incompetent, dar nu procedează corect în demersurile lor.

20. Dorin nu are atribuții de Procuror, polițist sau judecător.

21. Dorin, chiar dacă este Primar, depinde în multe privințe de Consiliul Municipal. Acum stau și mă întreb: oameni buni, cum naiba a ieșit că Dorin a cîștigat alegerile, iar PCRM are majoritatea în Consiliul Municipal?! Acum, chiar dacă PL a luat 33% din voturi, asta nu-l ajută prea mult pe Dorin.

22. Cu e să te simți cînd Guvernul îți pune constant piedici, iar în același timp trebuie să fii Primar? Așa-i că nici nu-ți pasă, nu? Treaba lui Chirtoacă a fost să se descurce, iar tu să-l numești incompetent, nu? (aici folosesc procedeul dog’s whistle, cine știe despre ce e vorba – foarte bine).

23. Pe foarte mulți locuitori ai Capitalei, nici măcat în cot nu-i doare de datoriile Primăriei față de Termocom. Datorii ce au fost solicitate să fie achitate în regim de urgență, chiar dacă ele au fost acumulate mulți ani în șir, chiar pînă în 2007. Achitarea lor trebuia făcută în condițiile în care Primăria ba nu avea bani, ba avea conturile blocate (ceea ce mi se pare o prostie economică totală). Păi iată, Primăria s-s-a descurcat și cu asta.

24. Apropo de conturile blocate. Încearcă să-ți imaginezi că ai o firmă, în care lucrează mii de oameni, ce trebuie să primească salarii de la tine, ai credite luate, ai cheltuieli de făcut, procurări, iar conturile tale sunt blocate? Cum te-ai descurca?

25. Oamenii noștri sunt deprinși să nu facă nimic, să primească bani „nașaru” și să meargă „nașaru” cu trolebuzu. Eu am dat în Bruxelles, 2 euro pentru o călătorie cu aubobuzul. Eu am plătit în Munchen 5,2 euro pentru un abonament de o zi cu transportul public prin CENTRUL orașului. La noi s-a scumpit costul unei călătorii cu troleibuzul de la 1 leu la 2 lei și s-a început isteria. S-au anulat gratituitățile oferite unui număr impresionat de oameni-fantomă (numărul lor se estima din pod, nimeni nu a numărat cîți oameni cu adevărat mergeau gratis cu troleibuzul, în schimb, Primăria plătea pentru ei). Astfel, dintr-o gaură în buget de circa 150 milioane de lei (poate și mai mult) anual, situația s-a schimbat spre bine, economisindu-se zeci de milioane de lei. Tu, în locul lui Dorin, ai fi efectuat astfel de reforme, mai ales cînd e vorba de pensionari?

26. Compensațiile sociale. Ele au apărut de la început în Chișinău, abia apoi un astfel de mecanism a fost implementat pentru toată țara. Primăria îi ajută pe cei care nu au bani, oferindu-le bani, atît pentru încălzire, cît și pentru transport. Vorba ceea: cu 70 lei faci ce vreai: mergi cu troleibuzul sau îți cumperi votcă, treaba ta!

27. Sam Potolocchio a spus că cineva care dorește să devină Președintele SUA este un om cu adevărat nebun. Păi cum adică: să-ți imaginezi tu că ești mai bun decît alți 300 milioane de americani?! Ești nebun de-a binelea! Dorin tot este nebun, el de la 25 de ani a dorit să devină Primar General de Chișinău, și după 3 ani a reușit. A reușit și a doua oară. El este mai bun decît orice alt chișinăuian, pentru că nu s-a mai găsit un alt „nebun”/tupeist, care să poată să-l întreacă. Faptul că Dorin a fost reales Primar este un adevărat Succes, pe care cîrcotașii, dușmanii și invidioșii doresc să-l diminueze. Faptul că el a învins în duel cu un adversar foarte puternic (Igor Dodon) nu înseamnă că Dorin a fost un norocos, el pur și simplu a fost mai bun!

M-am oprit la 27, pentru că sper că Alex Lebedev să-mi promoveze articolul

Gata, acesta este ultimul articol pe care l-am scris în acest an despre politică. Pentru că mi-e greață de politica moldovească. Pentru că politicienii nu vin în fața noastră cu 27 de puncte prin care să spună: asta-i problema, iată soluția, asta-i altă problemă, avem și la ea soluție… soluțiile le vom implementa pînă la data cutare ș.a.m.d. Nu mă interesează discuțiile dintre ei, prin intermediul presei. Eu nu simt că ei se gîndesc la popor. Nici AIE, nici Opoziția.

Referitor la Dorin: el este o persoană ce scrie istorie acum, ar fi mai bine să-l ajutați și să nu-i săpați groapa pentru că alți „nebuni” ca el nu vom mai avea. Eu în locul lui demult i-aș fi trimis în bolta nebuloasă pe toți și m-aș fi mutat în Canada, aș fi întemeiat o familie și mi-ar fi fost totuna de bloggerii moldoveni, de consilieri ai prim-ministrului, de Filat, de Dodon, de Voronin, de Lupu ș.a.

Share on Facebook

Am aproape jumătate de an de cînd ofer consultanță Agenției Achiziții Publice și cred că e timpul să bucur așteptările cititorilor mei cu niște produse din interior.

Azi mă voi referi strict la modul în care Autoritățile Contractante (instituțiile publice) definesc Obiectul de Achiziție (o definire scurtă, dar foarte clară a bunurilor, serviciilor sau lucrărilor pe care Autoritatea Contractantă(AC) intenționează să le procure).

Prima dată cînd am văzut modul în care foarte multe Obiecte de Achiziții(OA) sunt scrise, chiar mi-am pus mîinile-n cap. De multe ori, pur și simplu, nu înțelegeam ce exact s-a procurat, dat fiind că OA era descris fie foarte vag, fie prea general, fie era imposibil de discifrat. Atunci m-am gîndit că probabil AC ar avea nevoie de „servicii de redactare literară” pentru că multe din AC pur și simplu își băteau joc de limba română și de bunul simț cînd defineau OA.

Să presupunem că sunt un agent economic și sunt invitat sau aflu că există o licitație pentru „bunuri pentru întreținerea transporturilor”. Mă uit ce pot să propun eu, dar n-am de unde ști exact ce fel de bunuri se cer și cum bunurile pot ajuta la întreținerea transporturilor. Poate ei au în vedere alte bunuri decît eu pot să le ofer. Poate atît eu, cît și AO înțeleg același lucru prin această definire, dar dacă nu? Aici nu e mare problemă: dai 200 de lei (de obicei) și primești documentele de licitație și poți afla exact ce s-a avut în vedere.

Unele descrieri sunt foarte întortocheate și îți zgîrîie urechea, chiar dacă au sens. De ce nu „produse alimentare pentru copii”, dar „produse alimentare pentru alimentarea copiilor”? Ce oare ce se are în vedere prin „produse din hîrtie pentru bucătărie”? Poate s-au dorit șervețele de hîrtie? Mi-e interesant ce s-a avut în vedere prin „echipament și inventar moale”? Poate se dorește un anumit tip de mobilă? Personal, nu prea înțeleg cum arată și ce reprezintă un echipament moale.

Altele sunt foarte sofisticate și se referă de obicei la lucrări de construcții. De exemplu: „lucrări de reparație curentă a drumurilor publice din pietriș amplasate teritorial”. Astfel de descriere trebuie dată  la elevii claselor gimnaziale să o analizeze și să propună ceva mai clar și logic.

O adevărată isterie printre OA sunt inventarele. Inventare de care dorești. AC nu-ți spune exact ce-și dorește, dar face aluzii la diferite tipuri de inventare. Sunt foarte curios să știu cum trebuie să arate un „inventar de o singură folosință”.

Alt lucru pe care nu-l pot înțelege sunt mărfurile. Ele pot să fie de uz gospodăresc, de gospodărie, gospodărești, de uz casnic etc. Ce exact înseamnă mărfuri gospodărești? Idee n-am. Nu știu dacă mătura e marfă gospodărească, sau poate un ceainic e o marfă gospodărească. Nu contează, gospodari să fim, vorba ceea! Dar ce înseamnă mărfuri electrice? Este vorba de motoare electrice, tablouri electrice, lămpi electrice, accesorii electrice, pompe electrice, condensatoare electrice sau de altceva?

Încerc să-mi imaginez ce înseamnă și „protocol clinic instituțional”, ca să-mi pot imagina și cum arată mai multe astfel de protocoale.

Unele dintre OA nu spun mare lucru. „Servicii de întreținere”, bunăoară. A cui întreținere? Încearcă de ghicește.

Foarte mult mi-a plăcut expresia „substanțe consumabile medicale” și nu știu dacă este vorba de medicamente sau de altceva… Nu știu și ce se are în vedere prin „consumabile” în acest caz.

Aș mai vrea să știu și ce exact conțin „serviciile cu caracter cultural artistic”. Este vorba de un concert sau de un spectacol sau de o serie de concerte și spectacole. Sau e vorba de cu totul altceva.

Dacă aveți ceva lucrări de lichidare, puteți să vă adresați la DETS Ciocana. Ei au nevoie de așa lucrări cîteodată. Nu știu ce înseamnă lucrări de lichidare, dar mă bucur că nu este vorba de servicii de lichidare.

Poate nu toate 24 dintre cele titluri incluse în formularul de jos vi s-au părut spectaculoase, unele poate vi s-au părut clare, nu neg. Mai jos puteți alege cîteva care vi s-au părut cel mai mult și să vă dați cu părerea.

Pentru cîrcotași menționez că public aceste date nu „for fun”, dat fiind că promovez intens implementarea CPV (Vocabularului Comun al Achizițiilor), ce este utilizat în țările Uniunii Europene și care prezintă un clasificator al bunurilor, serviciilor și lucrărilor. Cu ajutorul CPV, poți afla foarte exact despre ce OA este vorba, conform codurilor utilizate. O altă comoditate este că se poate de înțeles OA în baza codurilor CPV, indiferent de limba în care vorbești. Puteți să aflați mai multe despre CPV pe site-ul www.cpv.ro.

Sper că după ce voi publica acest articol, Guvernul va emite mai rapid HG ce va reglementa implementarea CPV în Moldova. Planul de acțiuni deja l-am elaborat, urmează doar să intre în vigoare HG.

Iată și formularul, facem top pentru primul trimestru 2011. În al doilea trimestru sunt cîteva „perle” și mai și, dar le voi prezenta mai apoi
Click aici dacă nu apare formularul

Share on Facebook

Share on Facebook

Dorin Chirtoacă a avut nevoie să recupereze o diferenţă de 5075 de voturi faţă de contracandidatul său, Igor Dodon, după rezultatele primului tur de scrutin, pentru a cîştiga alegerile.

În turul II, numărul de voturi suplimentare acumulate de Dorin Chirtoacă în oraşul Chişinău a fost cu 4951 mai multe decît cele obţinute în plus de Igor Dodon. Astfel, rezultatul mai bun în raza oraşului Chişinău nu i-ar fi asigurat victoria lui Dorin Chirtoacă, mai rămînînd 124 voturi de recuperat.

În suburbii, Dorin Chirtoacă a mai adăugat 4546 voturi în plus faţă de Igor Dodon, astfel că diferenţa generală de voturi între cei doi contracandidaţi a fost de 4422 voturi.

Chirtoacă a ieşit învingător în turul II pentru că a lucrat mai eficient. Doar cu excepţia orăşelului Cricova, în toate celelalte sectoare şi localităţi din mun. Chişinău, Chirtoacă şi-a îmbunătăţit scorul său, comparativ cu turul I, adunînd mai multe voturi suplimentare decît Igor Dodon. Chirtoacă a obţinut mai puţine voturi în sectoarele Botanica, Rîşcani şi Buiucani, orăşelul Vadul lui Vodă şi com. Vatra, învingînd în toate celelalte.

În total, în turul II, Chirtoacă a obţinut cu 25924 voturi mai mult faţă de primul tur, în timp ce Igor Dodon cu 16427 mai mult. Astfel, Chirtoacă a obţinut cu 4803 voturi mai mult în sectorul Botanica (Dodon cu 4497 mai mult), în Rîşcani – 4558(3755), la Ciocana – 3732(2200), în Centru – 3269(1950) şi la Buiucani – 3402(2411). În Băcioi, Dorin Chirtoacă de asemenea a reuşit să-şi îmbunătăţească semnificativ scorul, cîştigînd peste 1000 de voturi: el a obţinut cu 940 voturi mai mult faţă de primul tur, în timp ce Igor Dodon – cu 61 mai puţine.

Dacă cei mai mulţi alegători, Dorin Chirtoacă îi are în suburbiile capitalei (24% din voturi), atunci Igor Dodon se bazează într-o măsură chiar mai mare pe electoratul din sectorul Botanica, unde are 26% din votanţi. În acelaşi timp, Dodon îşi are doar 12% din simpatizanţi printre alegătorii din suburbii, în timp ce Chirtoacă are 17% din propriul electorat domiciliat la Botanica. Mai mulţi alegători ca la Botanica, Dorin Chirtoacă mai are doar la Rîşcani (18%).

În tabelul de mai sus, puteţi observa în ultimele 3 coloniţe: cu cîte voturi mai mult au acumulat Dorin Chirtoacă şi Igor Dodon în turul II şi cîte voturi a recuperat/câştigat Dorin Chirtoacă, comparativ cu Igor Dodon, faţă de primul tur.

În ultimul grafic puteţi observa evoluţia numărului de voturi pe care Dorin Chirtoacă le-a acumulat la alegerile anticipate din iulie 2005, la cele repetate din decembrie 2005 (ambele invalidate datorită participării reduse), în cele două tururi din cadrul alegerilor din 2007 şi 2011. De fiecare dată, Dorin Chirtoacă a acumulat mai multe voturi. Acum, Dorin Chirtoacă este unica persoană în funcţie, ce a fost aleasă cu aşa un număr mare de voturi (186,9 mii). Doar Petru Lucinschi a fost ales în funcţia de preşedinte cu un număr mai mare de voturi (peste 900 mii).

Share on Facebook

Stăteam frumos pe malul Mării Mediterane, cu eclipsa de Lună în faţă şi mă gîndeam… oare cine se mai odihneşte în Constanţa şi cine mai cîntă cu drag “O seară la Constanţa… Ce nu o pot uita… O seară la Constanţa… Îţi frînge inima…”.

Atunci nici nu ştiam că voi ajunge în Constanţa chiar a doua zi, chiar dacă nu planificasem asta şi chiar dacă nu doream să trec prin Constanţa. Şocul cultural l-am avut în aeroport: am găsit ghişeul unde se făcea check-in pentru Chişinău şi am ocupat loc la coadă. La un moment dat, văd că în loc de Chişinău apare Constanţa. Vorba cîntecului: I asked myself – WTF? Am aflat de la colegii de coadă că avionul va trece prin Constanţa şi apoi va ajunge în Chişinău.

Avionul a decolat cu o întîrziere de peste 30 min, pentru că unii conaţionali au întîrziat, probabil că se făcea greu check-in-ul. Dar asta nu-i cel mai spectaculos: am aterizat în Constanţa după o oră 15 min. Şi ce am făcut în Constanţa? Avionul a făcut manevra, s-a apropiat de terminal şi s-a oprit. Nicio uşă deschisă, nimeni nu s-a apropiat de avion. Pur şi simplu am stat 5 minute. Apoi avionul a făcut altă manevră, s-a întreptat pe pista de decolare şi în 35 de minute am fost în Chişinău. În total, am ajuns cu 45-50 min mai tîrziu decît trebuia (aterizarea în Constanţa a făcut zborul mai lung cu 15-20 min).

Explicaţia economică e destul de simplă: Moldavian Airlines n-are dreptul să facă curse charter Chişinău-Antalia şi face curse Chişinău-Constanţa-Antalia şi înapoi. Ei au găsit soluţia, în condiţiile că nu li s-au dat voie să facă curse charter directe Chişinău-Antalia. Ceea ce se întîmplă la noi e o Prostie adevărată. Nu înţeleg de ce trebuie să trecem prin Constanţa, doar pentru a mima o escală şi a mima că nu se face cursa Antalia-Chişinău, ci Antalia-Constanţa, apoi Constanţa-Chişinău. De la această escală nu cîştigă nici pasagerii, inclusiv mulţi copii care trebuie să suporte două aterizări şi decolări în loc de una, nici compania, ce are costuri mai mari.

PS Nu uitaţi să veniţi pe 19 iunie la vot. Eu am venit. +1

Share on Facebook

E noapte din nou în Moldova…
Suspansul privind rezultatele alegerilor încă pulsează în sîngele chişinăuienilor…
Noaptea trecută ei au adormit, ascultînd o poveste frumoasă de la nenea Exit-Poll
S-au trezit cu rezultate diametral opuse, povestite de o păsărică mediatică rătăcită…
Toată ziua au aşteptat noi rezultate…adevărate..
Spre seară iarăşi povestea pare frumoasă, dar nu chiar de tot..
Pentru că povestea nu se va încheia în această noapte..
Nenea Cec va dezvălui finalul adevărat al poveştii…dar nu acum
Pînă atunci, dragi cetăţeni-chişinăuieni, vă urez noapte bună pentru că
E noapte din nou în Moldova…

La moment, sunt procesate 92,67% din voturi şi pentru prima dată, Igor Dodon are sub 50%, ceea ce înseamnă că povestea mai poate continua două săptămîni, cel puţin…

Share on Facebook

E dimineaţă din nou în Moldova,
Lumea s-a sculat mai devreme să privească pe net şi la TV rezultatele alegerilor
Ceea ce au văzut au fost mai multe voturi pentru PCRM
Mult mai multe
Chiar mai multe decît şi-ar fi putut imagina
De azi avem un nou Primar general
Avem mai mulţi primari roşii în toată ţara
Mult mai mulţi
Pentru prima dată,
Avem un Consiliu Municipal roşu..
Foarte roşu…
E dimineaţă din nou în Moldova…

Acum… urmează să vedem ce va fi. A cîştigat Soluţia, deci vom avea ordine la Primărie, vom avea drumuri noi, proiecte de modernizare a capitalei, de reconstrucţie a centrului istoric. Vor veni oameni competenţi la Primărie. Nu vor mai fi certuri în Consiliul Municipal, unde o fracţiune va avea majoritatea clară. Ce e rău în asta? Bună dimineaţa!

PS Acest articol l-am scris fiind condus de informația eronată, găsită la ora 7:00 pe site-ul unimedia.md. Acum același site a anunțat că nu poate fi vorba de 99% voturi procesate. Deci, putem asista la o situație de seară (cea a exit-pollurilor), cea de dimineață(Dodon – primar, PCRM – majoritatea în Consiliul Municipal) și la o altă situație în decursul zilei (turul II).

Share on Facebook

Institutul IDEA te invită să votezi în dimineaţa zilei de 5 iunie, dacă ai 18 ani şi să vii apoi la Complexul Sportiv Buiucani (regiunea Sculeni, după Parcul La Izvor) să petreci cîteva ore în compania unor oameni faini ce vor participa la Cupa IDEA la fotbal, ediţia II.

Ce vei găsi?
- 12 echipe ce vor lupta pentru titlu şi glorie
- cel puţin 70 de jucători amatori de fotbal
- foarte multă lume faină, care îşi vor încuraja echipa favorită

Primul meci va începe exact la ora 11:00, turneul urmînd să se încheie la ora 15:00. Echipele sunt împărţite în 3 grupe, din fiecare urmînd să se califice în finală cîştigătoarea grupei şi cea mai bine clasată de pe locul 2.

Amintim că turneul de fotbal Cupa IDEA a mai avut o ediţie, pe 17 aprilie 2011, atunci cîştigătoare fiind echipa TorrentsMD, care de această dată nu va participa, urmînd ca să fie desemnată o nouă deţinătoare a Cupei IDEA. Detalii despre prima ediţie găsiţi aici. Poze de la prima ediţie găsiţi aici.

Grupele sunt următoarele:

Astfel, meciul de debut se va juca între echipa IDEA şi Hai Moldova pe terenul 1. Amintim că cu o săptămînă în urmă, IDEA a învins echipa Hai Moldova, cu 1-0, într-un meci amical. Simultan, pe terenul 2 vor juca debutanţii FC Albişoara şi deţinătorii medaliei de bronz din prima ediţie – CMJI. Grupa A se anunţă drept una de foc, unde cel puţin 3 echipe vor lupta pentru primul loc.

Spre deosebire de echipele din grupa A, toate cele din B sunt debutante la Cupa IDEA. E cert că măcar una din acest echipe va juca în semifinală.

De această dată, echipa AIESEC intenţionează să aibă o prestaţie mai bună şi şi-au pus obiectiv calificarea în semifinale. Oricum, cel puţin două echipe vor opune rezistenţă: finaliştii din ediţia trecută – echpa ProComunitate şi echipa MediaPoint, ce a finisat pe locul 4 la prima ediţie. Echipa 5k este debutantă.

Share on Facebook