Orange

At the beginning of 21^st century, the orange color seemed to represent the changes in the societies, both developed ones and those that were in the post-communist area. The “colored” or the orange revolutions from Georgia and Ukraine seemed that this type of political change will be promoted in other countries too. For instance, like Moldova. But it wasn’t the case. The orange color appeared suddenly to a pro-Romanian party PPCD (Popular Christian-Democratic Party), which had clear nationalist and anti-communist slogans. But this party wasn’t successful at the elections in 2005, even after months of continuing protests in the front of the Parliament and Presidency buildings. The 12 deputies, out of a total of 101, voted a communist leader, which disappointed by much their party’s electorate. PPCD hadn’t entered the Parliament at the 2009 elections and their rating dropped down by much in this period. Well, orange was the color of the second mobile operator Moldcell, and later, of the main mobile operator Voxtel, that was rebranded in Orange. Outside the post-communist are, Orange moved forward to conquer new markets of mobile services.  

Former Romanian PNL-PD alliance

Moldcell, before rebranding

Remember the adds like “The future is bright, the future is Orange”, or the big banners in the cities, that were just colored in orange, and the name of the company was tiny represented somewhere in a corner of the banner. New companies that appeared in Moldova, for example, supermarkets, started to use orange color in their symbols (like Nr.1). A “orange” change took place in Romania too, were PNL (with yellow background on the logo) and PD (blue) joined together in an alliance that took the orange color as their symbol. So, till 2007, or even 2008, we can consider that the orange color symbolized the CHANGE, something new, something fresh.  

PPCD, Moldova

Ukraininan orange revolution

The matter with the purple color is still not as clear as with the orange one. For the Moldovan public opinion, the first rumors about purple color had come from neighbor Romania. After Băsescu won the presidential elections, when the exit-poll stated clear that his opponent Mircea Geoană has won the elections, the PSD – a social-democratic opposition party started to complain that the purple color was the mystical force that helped Băsescu to win in a competition in which all of the rest were against him, even the former allies from PNL. PSD stated that a man in purple sweater always appeared at the meetings Băsescu hold, and even he was in purple during the last days before the elections.  

Nr.1 supermarkets network logo

Another part of the story was with changing the background of the Romanian emblem from blue to purple. PSD said it was against the Romanian Constitution. In Moldova, the purple color wasn’t familiar to the common people till 2010 when two major changes in colors occurred: Moldcell, the second mobile operator changed its color from orange to purple. It was an international rebranding, so that all the companies from the same trust with Moldcell changed to purple colors. First of all, it was a shock for the Moldovans, and then it became something normal.  

Was Băsescu wearing violet after winning the elections in 2009?

European Action Movement Party (MAE)

Not long after this change, a small party from outside the Parliament – the European Action Movement (MAE) changed its colors from white to purple, with some blue elements. If in Romania, purple was associated with a mystical force, it’s interesting to find out how purple will influence Moldovan people.  

Moldcell, after

In the end, I would like to express my opinion on this colors matter. I think both orange and purple are successful because they are not common. Orange is not red, nor even yellow; and purple is not blue. These colors should have been invented and promoted, because they symbolize something mild, something intermediary and something new. Anyone knows RGB color – red, green and blue and all know that these colors are most commonly used by political parties and the big companies. Why not add something new? Let say purple! We’ll see after a year if purple will  be new succesfull color or a failed experiment.  

iDEA! Club

Share on Facebook

De fapt, l-aş cataloga ca duelul poeţilor. Deoarece esenţa economică a ceea ce s-a discutat în emisiunea de ieri “Chestiunea zilei” de la JurnalTV nu a ajuns la oamenii simpli, unii simpatizîndu-l pe Veaceslav Ioniţă, alţii dîndu-i crezare lui Igor Dodon, e mai bine de explicat aparenţele.

Veaceslav Ioniţă, cunoscut în trecut ca expert IDIS Viitorul, are o personalitate şi carismă atît de puternică încît ar putea vinde gheaţă eschimoşilor. Poate nu tuturor eschimoşilor, dar la 80% ar merge. Talentul său de actor şi de orator îl depăşeşte uneori pe cel de economist.

Pe de altă parte, Igor Dodon, cunoscut în trecut ca prim-viceprim-ministru, cel care a “tăcut” despre criza economică prin care trecea economia ţării, apare acum ca un prolific prozator, dedicînd o bună parte din timpul aflării sale la serviciu (serviciul public) scrierii articolelor pe blog şi comentîndu-le ulterior. Dodon îşi demonstrează în prezent talente pe care anterior oamenii simpli nici nu le bănuiau: cel de a scrie, de a convinge prin scris.

Din aceste puncte de vedere, discuţia între Ioniţă şi Dodon n-a ieşit pentru că unul e talentat la ceea ce vorbeşte, altul la ceea ce scrie. Cum spun ruşii, “ne soşlisi”. De aceea, aflîndu-se pe lungimi de undă total diferite, au trecut la atacuri personale, unele mai subtile, altele chiar directe, alimentînd astfel showul în care s-a transformat emisiunea ce presupunea un caracter economic.

Problema lui Dodon a fost că s-a limitat strict la articolul său publicat pe blog, practic nimic înafara lui nu a spus în timpul emisiunii. Avea pregătite “de acasă” o listă de argumente şi de teze pe care le-a susţinut şi în timpul emisiunii.

Problema lui Ioniţă a fost că nu s-a pregătit deloc de emisiune. Să fi citit articolul lui Dodon, avea să-l facă praf, pentru că economistul din opoziţie şi-a descoperit “toate cărţile” pe blogul său şi Ioniţă, cu un pic de improvizaţie şi de analiză avea să aibă cel puţin cîte un contraargument la fiecare teză de-a lui Dodon. De fapt, nu-i în stilul lui Ioniţă să se pregătească de evenimente, el a mizat pe improvizaţie, care a mers doar pe parcursul primului său monolog din emisiune, pentru că atunci s-au epuizat practic toate ideile sale, deşi emisiunea mai avea să dureze 30 de minute, în care Dodon “împuşca ca la tir” cu întrebări în Ioniţă. Fostul expert IDIS a avut practic 3 argumente pe care le-a repetat de mai multe ori în timpul emisiunii, ca reacţie la întrebările “din carte” şi cele provocatoare a lui Dodon.

În final, n-aş vrea să acord un punctaj celor doi experţi, nu pentru că nu ar merita, ci pentru că au fost pe lungimi de undă diferite, sau mai bine spus, în “categorii de greutate” diferite, sau cu alte cuvinte au practicat diferite “sporturi”. Aşa cum nu poţi compara un şahist cu un fotbalist, nu poţi să-i compari pe Dodon cu Ioniţă.

PS. Cei doi experţi au o trăsătură comună: cît au fost/sunt în opoziţie, au întreţinut/întreţin cîte un blog, iar cît au fost/sunt la guvernare nu. Blogul lui Veaceslav Ioniţă (ultimul post pe 27 ianuarie 2009). Blogul lui Igor Dodon (primul post pe 1 februarie 2010).

Share on Facebook

În primul rînd pornim de la premiza că toţi cei care nu ştiu exact ce înseamnă iPad, ştiu cel puţin ce înseamnă computer şi unele componente ale sale, atît soft (programe), cît şi hard (însuşi componenentele computerului). Atunci se pune întrebarea firească: este iPad un computer, în sensul în care cu toţii îl cunoaştem sau dacă nu, atunci care ar fi relaţia lui cu computerul?

Pentru a da răspuns la această întrebare, vom încerca să vedem cum poate fi conectat un iPad la computer. În primul rînd, e posibiil, cu ajutorul unui cablu care conectează iPad-ul cu un port specific lui şi un port USB la computer. Din acest punct de vedere, iPad-ul reprezintă nimic altceva decît o “flăşcă” mare, cu capacitatea posibilă de 16Gb, 32Gb sau 64Gb. Adică, pe iPad, poţi copia din computer informaţie, nedepăşind aceste limite. Problema e că dacă doriţi să stocaţi informaţia undeva în afara computerului, iPad-ul nu-i cea mai raţională soluţie. Chiar acum puteţi cumpăra un USB FlashDrive de pe HardwareMD de 64Gb cu 147 u.c., ceea ce costă mult mai puţin decît orice iPad. Altă soluţie ar fi să cumpăraţi HDD (harddiscuri) externe care pot ţine peste 100 Gb, dintre cele compacte,  sau chiar 1Tb (sau 1024Gb), dacă sunt mai mari.

În fine, iPadul nu-i chiar un USB FlashDrive, deşi exact ăsta este rolul său faţă de computer: transfer de date cu computerul şi stocarea lor.

Mai departe: iPad-ul nu-i nici chiar iPod, dar nici iPhone (pentru cei care nu cunosc: iPod-ul permite stocarea unor cantităţi mari de muzică şi nu doar (ex. poze, video), iPhone-ul este şi telefon). În primul rând, nu-i iPod, pentru că funcţia sa principală nu este de a asculta muzică. Muzică poţi asculta foarte comod la un iPod, ce este semnificativ mai mic. De asemenea, iPad-ul nu este un iPhone mare, deoarece de pe el nu poţi suna, ca de pe telefon, şi Slavă Domnului! Imaginaţi-vă să sunaţi de la un telefon, ce este mai mare ca suprafaţă decît orice telefon aţi utilizat vreodată în viaţă.

Pînă acum a fost clar: e un fel de USB MemoryDrive, dar nu chiar, are unele funcţii de la iPod şi iPhone, dar nu sunt nici ultimele. În fine, nu-i computer în sensul în care îl cunoaştem. N-are sistem de operare, office ş.a. De la specialişti am aflat că teoretic se poate de pus un pseudo-office, care mai mult va semăna cu office-ul de pe MacBook (adică diferit de un MS Office). Deci, iPadul nu-i varianta optimă pentru a lucra cu fişiere Word şi Excel. Şi chiar păcat, l-aş fi luat doar pentru asta!

În schimb sunt şi avantaje: iPadul nu este computer, dar are multe din funcţiile lui: Internet, aplicaţii (care le poţi downloada direct pe iPad dacă ai Internet), posibilităţi multimedia (muzică, poze, video: toate organizate mai bine decît la un calculator).

Judecînd după dimensiuni şi funcţii, iPadul mai poate fi considerat un carneţel digital: are dimensiunea unui carnet mediu, poţi face notiţe în el şi ce-i în mod special fine: poţi insera secvenţe audio direct în fişierul în care faci notiţe. Astfel, ar fi folositor celor care participă des la conferinţe de presă, seminare, traininguri ş.a. şi au nevoie să facă notiţe, atît audio, cît şi textuale.

Deoarece are dimensiuni mai mari ca iPhonul, iPadul este un mijloc mai bun de a naviga pe Internet. Chiar proporţiile ecranului sunt mai apropiate de cele în care obişnuim să privim site-urile la computer. Dacă mai adăugăm funcţia de TouchPad pe tot ecranul (posibilitatea de a manevra conţinutul vizibil cu ajutorul degetelor), este unul din cele mai bune mijloace de a naviga pe Internet.

Dacă intrăm în detalii, riscăm să lungim articolul şi plictiseala cititorului, deci recapitulăm pentru ce este bun un iPad:

1. Nu este computer şi nu are nevoie de a-i instala sisteme de operare, office, antiviruşi etc.

2. Este un mijloc de stocare a informaţiei (acţionează ca un USB FlashDrive)

3. Este excelent pentru a naviga pe Internet, dar şi pentru a citi cărţi (avantaj faţă de iPhone şi computere)

4. Poţi asculta muzică, deşi iPodul ar fi mai bun pentru acest scop, dat fiind că este mai mic.

5. Nu poţi suna de pe iPad în mod obişnuit, doar prin intermediul Skype sau a altor programe.

6. Ai posibilitatea să descarci un număr mare de aplicaţii, unele gratuite, altele cu plată, direct pe iPad.

7. Nu poţi lucra la un iPad cu un office obişnuit, de la Microsoft.

8. Nu are o poziţie fixă, cum nu l-ai roti, el va avea imaginea orientată în jos. La dorinţă, poţi să fixezi ecranul.

9. Poţi privi filme, circa 8-9 ore în şir fară ca bateria să se descarce.

10. Poţi citi ziare, care de asemenea vor fi descărcate direct pe iPad.

M-am limitat la 10, puteţi să mai adăugaţi şi voi. Articolul l-am scris în baza observaţiilor personale şi ale explicaţiilor primite din partea familiei Veronica şi Vitalie Eşanu. Dacă doriţi un iPad, pe 999.md deja puteţi cumpăra unul, cu cel puţin 750USD, iar dacă aveţi rude care pleacă în Statele Unite cu Word&Travel, rugaţi-i să vă ia unul care costă de la 500USD în sus.

Mihai Bologan

Share on Facebook