“Bazele Ortodoxiei” sau, simplu, “Religia”? Ce-i al Domnului și ce-i al Poporului? Ce-i al Moscovei și ce-i al Chișinăului? Religie, politică sau amândouă?

Biserica Ortodoxă din Moldova nu și-a spus încă ultimul cuvânt, după ce – potrivit Unimedia, a anunțat pe față că nu s-ar sfii să intre-n politică dacă s-ar găsi cine să-i apere interesele. Amatorii s-au înscris deja în cursă, iar Guvernul de la Chișinău a tranșat dilema, decizînd introducerea în școli, din septembrie, a disciplinei “Religie”. Predarea ei va fi opțională. Asta nu înseamnă că povestea s-a terminat. Interesele politice sau personale, fie ele laice sau nu, o vor transforma iar în temă de campanie, de dispută națională și nu numai.

Mulțumesc celor care-au avut amabilitatea să-mi răspundă la întrebări pe această temă, și curajul de a-și spune deschis opiniile. La fel, și celor care mi-au acordat permisiunea de preluare a unor articole care-ar putea descîlci câte ceva din subiectul de față. Și, nu în ultimul rând, personajului care mi-a acordat interviul vieții mele. Nu e secretarul Mitropoliei Moldovei, cum suspectează mai mulți prieteni.

În continuare, fragmente din opiniile respective. Ordinea lor nu are nicio semnificație. Respectă doar, cronologic, momentul acordării interviurilor, a căror varianta integrală va fi publicată zilele acestea.

Octavian RACU, Vicepreședinte al Asociației Studenților Creştini Ortodocşi Români din Basarabia. “Specialiști din alte confesiuni“

În primul rând, sunt sunt împotriva obiectului pe care încearcă să îl implementeze acum guvernul. Obiectul de studiu pe care îl propune Ministerul Educatiei nici nu o să ajunga la elevi. Ideea este că forma opțională nici nu va permite predarea religiei. Ceea ce propuneau Biserica și asociațiile ortodoxe era ca educația religioasă să fie obligatorie pentru program, dar opțională pentru elev. Acum, elevii nu o să aibă posibilitatea să opteze pentru ceva.

Actualul program nu este elaborat cu asistența unor specialiști (desigur, sunt “specialiști”, dar aceștia sunt din alte confesiuni). “Bazele ortodoxiei” propuneau un curs civilizațional (istorie, literatură, artă), “religia” guvernului va fi un curs axat mai mult pe partea teologica.

Oleg Brega, freelancer și activist DO. “Capii bisericii au nevoie de voturi”

La noi încă nu se ştie cine e cu bisericile, că pînă acum era monopol PCRM. De asta se bat care-i mai evlavios. Nimănui nu-i pasă ce va fi în şcoală, decît poate unor preoţi naivi, sinceri. Dar capii bisericii au nevoie de voturi, de fonduri, de influenţă. Biserica colectează miliarde de la enoriași, şi patriarhia rusă le poate distribui cum vrea, pentru o mănăstire, o catedrală, medalii pentru generali de război în Cecenia, ordin lui Smirnov, o donaţie Partidului Umanist al lui Pasat…

Mihai Bologan, Director Executiv, Institutul IDEA.“Preludiu pentru campania electorală“

Opinia mea e că nu trebuie introduse Bazele Ortodoxiei în şcoală. Tot ce se face e un proiect politic şi un preludiu pentru campania electorală. Se încearcă discreditarea Bisericii Ortodoxe, ceea ce de fapt se reuşeşte de minune. Biserica se implică în treburile statului, ceea ce n-ar trebui să facă.

Se presupune că e un proiect al Rusiei, dar nu pot garanta. Dar… Pasat a fost consilierul lui Ciubais, pe atunci şeful reţelelor energetice din Rusia. Iar Mitropolia Moldovei, condusă de IPS Vladimir, se subordonează celei ruse.

Ieromonah Petru Pruteanu

Deşi există un şir de probleme de ordin didactic (profesori, manuale, programe etc.), economic şi chiar politic cu privire la introducerea acestei discipline, Guvernul a luat această hotărâre fără prea multe discuţii, rezolvând pe o cale foarte simplă (dar nu se ştie cu ce urmări!), problema despre care se discută mai multe luni în Republica Moldova.

Menţionăm că această variantă de predare a Religiei în şcoală este susţinută de Mitropolia Basarabiei (Biserica Română) şi de alte câteva confesiuni creştine din Republica Moldova, dar este respinsă de Mitropolia Moldovei (Biserica Rusă), care susţine proiectul predării obligatorii a “Bazelor Ortodoxiei”, venit la propunerea dlui Valeriu Pasat… (preluare de pe  blogul teologic, prin amabilitatea autorului)

Maica Epistimia, stareța Mănăstirii de la Suruceni, membră a Comisiei de lucru privind introducerea  ”Bazelor Ortodoxiei” în programul școlar.

Nu va face Biserica politică, dar e un moment când glasul Bisericii  trebuie să fie auzit, se impune o schimbare. Nu se mai poate în continuare aşa.

Propunem introducerea „Bazelor Ortodoxiei”, fiindcă suntem ortodocşi din naştere şi nu acceptăm în şcolii un surogat religios. Trebuie să fim corecţi la acest capitol. Se discută în ultimul timp despre ecumenism. Ecumenismul contravine dogmelor şi principiilor noastre ortodoxe, stabilite la cele şapte Sinoade ecumenice. Sunt lucruri care au fost stabilite o dată şi pentru totdeauna de Sfinţii Părinţi şi e necesar a fi luate în serios. Dogma  nu se supune modificării, categoric nu! (selecțiuni dintr-un interviu publicat în AXA de la Chișinău și AntiMedia, preluat prin amabilitatea autorului)

Sursă: Nadia Dincovici http://busylancer333.wordpress.com/2010/07/23/cine-e-cu-bisericile/

Share on Facebook

Reproduc o ştire de pe Unimedia:

Străzile din Chişinău necesită reparaţie pe o suprafaţă de un milion metri pătraţi. Dacă 660 mii metri pătraţi necesită 184 milioane lei, hai să calculăm de ce sumă avem nevoie pentru pentru a repara toate drumurile”. Declaraţiile aparţin primarului general al municipiului Chişinău, Dorin Chirtoacă, lansate azi, 15 martie, în cadrul şedinţei operative a primăriei. Bugetul Primăriei Chişinău are prevăzut pentru reparaţia străzilor din municipiu 56 milioane lei. Edilul capitalei a specificat că pentru rezolvarea problemei e nevoie de un buget, în acest sens, de patru ori mai mare. “Vom identifica sursele necesare pentru a găsi aceşti bani”, a precizat sursa.

S-o luăm de la un capăt:

1. Ce înseamnă 1.000.000 metri pătraţi? Deci dacă bulevardul Ştefan cel Mare are 20 m lăţime, asta ar însemna, un bulevard Ştefan cel Mare lung de 50 de kilometri. Sau dacă luăm o stradă de 3 benzi de 9 metri lăţime, ar ieşi o stradă lungă de 111 km. Mă îndoiesc că volumul total al “cîrpelilor” rutiere din acest an este aşa de mare. În acelaşi timp, nu pun la îndoială că mai mult de jumătate de drumuri necesită reparaţie capitală.
2. De cîte bugete actuale este nevoie? Dacă cu 184 milioane de lei se pot cîrpi 660 mii mp, atunci cîrpirea unui mp costă 278 de lei. Deci în total ar fi nevoie de 278 milioane lei pentru a cîrpi 1 mil mp. Deci ar fi necesare aproape 5 bugete actuale (4,96*56 mil) şi nu 4, după cum menţionează “sursa”.

Concluzii:

1. cineva o duce rău cu matematica
2. sunt curios dacă milionul e milion sau e 250.000. Dacă avem în Chişinău cca. 650 de străzi şi străduţe, ar ieşi că pe fiecare stradă ar fi nevoie de cca 1540 mp de cîrpire, ceea ce înseamnă un dreptunghi cu lăţimea de 9 metri şi lungimea de 170 metri. Dacă luăm în calcul că majoritatea străzilor şi străduţelor din Chişinău sunt mai înguste de 9 metri şi multe din ele nici nu ajung la 170 m în lăţime, reiese că milionul lui Chirtoacă e un blef.

Share on Facebook

S-a întrebat cineva pînă acum cît de important e pentru biciclist să poarte cască? Sau cîţi dintre bicicliştii pe care-i vezi în Chişinău o poartă? Este oare ea un accesoriu necesar, util sau poate de prisos sau incomod? Nu ştiu cîţi şi-au pus asemenea întrebări existenţiale, pe mine însă EA m-a salvat în urma unui accident pe care l-am suferit ieri cu bicicleta. Nu vreau să-mi imaginez ce avea să păţesc dacă mergeam cu capul gol sau cu chipiu, cum obişnuiesc unii ciclişti, dar aşa am evitat o comoţie cerebrală, iar faţa practic nu a fost atinsă. Am doar o luxaţie la umăr care îmi va trece complet în 2 săptămîni şi cîteva zgîrîieturi minore.
Adevărul e că am purtat cască de fiecare dată cînd ieşeam cu bicicleta în ultimii doi ani şi niciodată nu mi s-a întîmplat nimic, astfel că purtarea ei devenise o obişnuinţă. După impactul de ieri, pe cască nu este nicio zgîrîetură şi nicio altă urmă a accidentului.
Îmi era foarte trist cît mergeam ieri prin Chişinău, să văd că marea majoritatea cicliştilor nu purtau cască de protecţie. Prin acest articol intenţionez să sensibilizez pe toţi cicliştii să fie mult mai prudenţi la trafic şi am elaborat şi un set de sfaturi, inspirate din propria experienţă, care ar putea fi completat şi de cititorii blogului:

1. Întotdeauna purtaţi cască cînd sunteţi pe bicicletă, chiar dacă faceţi o plimbare prin curte. Niciodată nu ştiţi cînd puteţi cădea sau vă izbi de ceva/cineva.
2. Seara şi mai ales noaptea deplasaţi-vă avînd luminile aprinse. E foarte bine să aveţi o lumiă roşie în spate, care să clipească şi o lanternă în faţă, scopul căreia este mai mult de a vă arăta gropile şi denivelările de pe străzile noastre.
3. Noaptea mergeţi cu viteză mai redusă din cauză că lanterna din faţă obicei nu are capacitatea de a vă arăta gropile atît din apropiere, cît şi cele din depărtare. Doar în cazul în care mergeţi pe o stradă luminată şi recent renovată e ok şi cu viteză mare.
4. Fiţi foarte atenţi la pietoni! Ei nu conştienizează că biciclistul se poate deplasa cu viteză şi că poate fi un pericol pentru ei. Încercaţi să încetiniţi sau să le cedaţi trecerea dacă ei s-au pornit să traverseze strada.
5. Fiţi atenţi la semnele de circulaţie (marea greşeală a mea de ieri), în special la semnul triunghi (cedează trecerea) şi pătrat galben pe fundal alb (prioriate). Aceste semne vă ajută să înţelegeţi cum trebuie să vă deplasaţi cînd nu este un semafor la intersecţie.
6. Prin oraş pot fi depăşite în mişcare următoare categorii de transport: trolebuze(dacă nu mergi la deal sau dacă ele nu se îndreaptă spre staţia terminus), microbuze (dacă sunt la început de rută), maşini cu semnul Ş (am încercat o dată, deşi efortul a fost de peste 50 km la oră pentru că şoferul a încercat să se întreacă cu mine) şi cam atît, deoarece dacă nu-s ambuteiaje, în celelalte cazuri depăşirile pot fi periculoase.
7. Deplasaţi-vă pe partea dreaptă a carosabilului. Deşi lîngă bordură drumul e mai prost, totuşi e un loc mai sigur pentru biciclişti. În caz că traficul e mic, puteţi merge pe mijlocul benzii, mai ales dacă există şi a doua bandă în acelaşi sens.
8. Evitaţi intersecţiile complicate, dacă nu sunteţi profesionist. În special cercuri sau intersecţii fără semafor cu trafic aglomerat. În aşa situaţii puteţi să găsiţi o modalitate de a vă deplasa ca şi pietonii, adică să treceţi o stradă la “zebră” sau la semaforul de pietoni, sau să vă deplasaţi pe cărarea de lîngă drum. Aşa făceam cînd mergeam spre centru dinstre Rîşcani: e mai comod de mers de cărarea vis-a-vis de Circ, decit pe la Cerc, pe linga circ, iar apoi pe sub pod.
9. În caz că mergeţi la deal, mai ales dacă el e dificil, încercaţi să mergeţi pe cărare, nu pe stradă. E mai puţin stresant şi viteza oricum e mică.
10. Un alt pericol imident pentru biciclişti sunt cîinii. Îi poţi găsi oriunde, dar mai ales prin cartiere şi pe lîngă zonele industriale. Pentru ai evita sunt două soluţii: a) a vă deplasa mai departe, dar să ţineţi cont că un maidanez mediu chişinăuian aleargă în urma bicicletei vreo 300-400 metri cu viteza de pînă la 35 km/h şi b) dacă sunteţi la deal puteţi să vă opriţi şi să-i alungaţi (o spun din proprie experienţă) sau s-o luaţi la vale ceea ce-i riscant: cîinii la vale tot aleargă repede

Dacă doriţi, puteţi să contribuiţi şi voi cu alte sfaturi, cît despre mine, am decis să pun casca în cui, iar bicicleta s-o vînd.

Share on Facebook