Părinții mei își amintesc deseori despre un lucru mai deosebit ce-l știam pe la un an și jumătate: pe harta politică a lumii din camera mea eu puteam deosebi cîteva zeci de țări. Știam care e Mali și care Somali, știam unde e Argentina (Argenti L) și Australia… Tatăl meu încerca să mă ducă în eroare, arătîndu-mi că Somali e în Vest, iar Mali e în Est, dar fără succes. Desigur, nu-mi amintesc de aceste momente, eram prea mic, îmi aduc aminte totuși de acea hartă mare de pe perete…
După ce s-a născut Mircea, mă gîndeam să încerc acest experiment: să cumpăr o hartă politică mare și s-o pun pe peretele din camera lui. Pînă la urmă n-am făcut-o. N-am considerat-o practică. În schimb, ceea ce putea să facă Mircea la un an și jumătate m-a surprins plăcut: doar la o lună-două de cînd îmi luasem un iPad, Mircea putea fără probleme să-l utilizeze. A ajuns chiar și să descarce aplicații, știe cum să le deschidă și să le închidă, cum să se joace, cum să părăsească aplicațiile ce nu-i plac, cum să privească desene animate, cum să răsfoiască fotografiile etc.
Eu la un an și jumătate nu eram așa de capabil… Iar iPad-ul, de facto a devenit al lui, pentru mine e un lux dacă reușesc să stau în posesia lui mai mult de jumătate de oră 
Cît despre cunoștințele în geografie ale lui Mircea: el știe că vine din Moldova (Mo’dova) și o recunoaște după stemă, bani și steag. Și el știe că se află în Statele Unite (Ta Nuti), iar cînd mergem la o plimbare de week-end, el știe că mergem în Boston (Botom). Pe perete avem harta statelor din SUA cu capitalele și el știe exact unde se află Bostonul cunoaște și steluța ce corespunde Provindence-ului, unde am fost în octombrie
Steve Jobs spunea: pentru a arăta că un computer e bun, nu trebuie de efectuat teste super-sofisticate, trebuie doar de-l dat unui copil. Dacă el va putea utiliza acel computer, atunci înseamnă că el este bun.
If you like this post and would like to receive updates from this blog, please subscribe our feed.
